Taberele pentru copii

De ce despre tabere? Pentru ca as dori ca toti copilasii sa aiba parte de vacante si amintiri deosebite. Cand copilul meu a plecat in prima tabara, la varsta de 5 ani, mamicile din jurul meu au spus ca sunt inconstienta, ca nu ma gandesc la copil, ca nu stiu la ce riscuri il expun, ca…. Ei bine, lucrurile nu stau deloc asa. Poate am fost noi mai norocosi? Se poate spune si asa. Prima tabara a fetitei mele a fost, asa cum spuneam mai sus, la varsta de 5 ani, la Navodari, si de atunci merge acolo in fiecare an. Ma veti intreba cu ce s-a ales, cand oricum putea merge cu voi, parintii? Ei bine, sunt pregatita sa va raspund si sa va spun ca nici nu va imaginati cate lucruri bune invata un copil intro tabara. Fetita mea a venit mai ordonata (ex. in fiecare seara isi pregateau hainutele ptr a doua zi), mai toleranta, grijulie cu cei mici (ex. anul trecut a avut grija de o mititica, care probabil o confunda cu mama ei), acolo a invatat sa manance lucruri noi (ex. spanac). Nici nu stiti ce schimbata, in bine a venit fata mea, care acum are 10 ani!!!!!! Este adevarat, ca in fiecare an merge in aceasta tabara cu o doamna extraordinara. Eu, mama cu state vechi in domeniu (10 ani inseamna mult sau putin?) va dau un sfat: lasati-va copilasii in tabere (organizate de persoane responsabile!) si va veti felicita pentru asta. Si inca ceva, anul acesta am fost, impreuna cu sotul meu la Navodari, sa ne luam fetita si sa beneficiem si noi de putina mare si putin soare. Ei bine, eu care nu vazusem pana atunci cele trei complexe de la Navodari, am ramas cu gura cascata cand am vazut cat spatiu este acolo, ce bine organizat este, ce mancare multa si buna au copilasii, ce plaja curata. Dar ce folos? Complexul era aproape gol (copiii merg acum in tabere peste hotare!) si cred ca necesita oarecare renovari. Mare pacat!!! Lasati-va copilasii sa mearga la Navodari, acum cand acolo mai exista complexele special amenajate (asta nu va mai dura mult; persoane cu bani si influenta demult au pus ochii pe acele spatii cu iesire la plaja). Acum, ca am vorbit despre mare doriti sa va povestesc si despre taberele si excursiile de la munte? Eu am sa fac totusi asta, chiar de vreti, chiar de nu vreti, nu de alta dar, sunt sigura ca printre voi sunt mamici care poate nu au curaj, poate nu au cu cine vorbi despre asta, poate… Anul trecut, in iarna, fetita mea a fost intro excursie (de week end) la munte, la Vulcan, Brasov. Ea este familiarizata cu iarna la munte pentru ca in fiecare sambata mergem impreuna la ski la Azuga, dar nu este deloc acelasi lucru. Daca intrati pe www.tumba.ro veti avea o surpriza foarte placuta. Veti gasi o echipa de oameni tineri, iubitori de copii si foarte inventivi. Ei organizeaza week-end-uri si tabere tematice pentru copii. Fetita mea a fost intr-un week-end de modelaj in zapada, a locuit si a mancat la Pensiunea Manitiu (o familie extraordinara), in Vulcan, a facut drumetii in padure si acolo a modelat in zapada, au facut figurine pe care apoi le-au vopsit. Toate aceste jocuri au fost, de fapt lectii tinute de un artist plastic si muzeograf de la Muzeul Antipa. Dar ce este cu adevarat de semnalat, din punctul meu de vedere, este tabara de anul acesta de la munte. Initial doaream sa mearga in tabara de echitatie, dar cand am vazut tabara din Piatra Craiului am zis: asta e de noi. A fost o tabara extraordinara, din care copilul meu a venit cu un bogat bagaj de cunostinte. Echipa Tumba a reusit sa transforme o tabara la cort intro adevarata lectie de geografie, biologie, astronomie etc. Unde mai vad copiii nostri licurici? Unde mai vad copiii nostri cum se mulge o vaca la o stana? Unde mai vad ei un refugiu autentic? Unde mai folosesc ei o busola? Unde mai mananca ei o mancare facuta la foc de tabara? Unde mai vad floare de colt si garofita Pietrei Craiului, ambele protejate prin lege? Unde se mai joaca cu zapada in luna iulie? Stiti ce a spus fetita mea cand a sosit? Cand e urmatoarea? Sa va povestesc despre catelusa Sura, care a fugit de la stana ca sa tina dupa ei toate cele sase zile in care au stat in Parcul National Piatra Craiului, si care a mancat cot la cot cu ei? Ce sa va mai spun? Cred ca cel mai bine ar fi fost ca ea sa scrie acest articol, pentru ca ea a fost acolo si ea a venit incarcata de amintiri foarte frumoase, chiar daca, nu putine au fost momentele in care dorea acasa. De ce? De dorul mamei. Si inca ceva, foarte important pentru noi mamicile: chiar daca au prins si ploi, nu a racit deloc (in inimoasa echipa Tumba exista si medic!). Si nu uitati, vine iarna cu frumoase tabere de ski! Ce dubii mai aveti, dragi mamici si tatici? Eu, din toata inima va sfatuiesc LASATI COPIII LIBERI, ARATATI-LE CALEA SI ASTFEL VOR STI MEREU CE SA ALEAGA!

Sighisoara

Considerata perla a Europei, Sighisoara este una dintre putinele cetati locuite din Europa.� Nimic nu este mai frumos decat sa te plimbi printr-un oras ce inca pastreaza vie memoria celor care l-au construit si pazit cu strasnicie. Casele, desi asemanatoare, vin cu cate o alta poveste… Casa cu cerb, Casa Vlad Dracul (legenda spune ca aici ar fi locuit Vlad Dracul in timpul sederii lui la Sighisoara), Casa Florentina.� Turnurile si bastioanele, asisderea. Turnul Cositorarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Fierarilor, Turnul Franghierilor, Turnul Tabacarilor. Fiecare al cate unei bresle de mestesugari. Insa cel mai semet si incantator este Turnul cu Ceas. Inalt de 64 metri, turnul a fost construit in sec. al XIV-lea pentru a servi Sfatului Cetatii, cat si pentru a apara poarta principala a orasului. In 1648 a fost instalat ceasul al carui mecanism actioneaza statuete din lemn care simbolizeaza zilele saptamanii. Din 1899 a fost transformat in muzeu de istorie, ingloband si un muzeu al armelor precum si camera de tortura a condamnatilor la moarte. In Piata Cetatii, astazi mai animata ca oricand, se tineau targurile si procesele capitale. Din 1999 Sighisoara a fost inclusa in patrimoniul UNESCO. Evenimente anuale: Festivalul de arta medievala (la sfarsitul lui iulie); ProEtnica (august); Sighisoara Blues Festival

Dor de Bucovina

Situata in nordul tarii, Bucovina este o regiune incarcata de istorie romaneasca la fel ca provinciile istorice Muntenia si Transilvania . Zona istorica Bucovina apartine, in mare parte, judetului Suceava. Incanta in mod deosebit prin frumusetea peisajului, care poate oferi turistilor nebanuite prilejuri de relaxare. Numeroase statiuni balneoclimaterice, printre care amintim Gura Humorului, Cimpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei, au exploatat la maximum efectul curator al zonei, cit si vestitele ape minerale. Poate va intrebati de ce scriu despre Bucovina, cand despre asta multi au scris. Ei bine, scriu pentru ca acolo imi incarc bateriile de patru ani incoace. Dupa vacantele obositoare de la mare sau dupa un an plin de evenimente si multa munca, Bucovina este locul in care respir un aer curat si ma apropii de spiritualitate… Drumul pana acolo este foarte frumos, insa foarte lung, daca alegi sa vezi si Cheile Bicazului, Lacul Rosu, dar sfatul meu este sa te gandesti de doua ori inainte, pentru ca drumul este foarte prost (dupa concediu ar fi bine sa duci masina in service sa vezi daca mai e intreaga). Noi am facut drumul acesta si vara si iarna si este acelasi dezastru. Pacat, peisajele sunt extraordinare. Daca alegi drumul mai scurt, adica E85 nu ai nicio problema, nici vara nici iarna. Drumurile sunt foarte bune, iar iarna sunt curatate. Doar ca drumul este monoton rau. Odata intrat pe aceste meleaguri, intri parca intro alta lume; peisajele te lasa fara cuvinte; parca si verdele este mai verde. Este unul dintre putinele locuri in care mai vezi inca batrane imbracate in port popular pe strada. Toate casele au ferestrele si curtile pline de flori. Oamenii acestor locuri sunt deosebiti, primitori si foarte calzi. De cum le calci pragul te intampina cu un zambet larg pe fata si gata sa-ti ofere o mana de ajutor, un sfat, o mancare gustoasa; sunt gata sa-ti puna la dispozitie casa lor si sa te faca sa te simti un important membru al familiei. Asa ma simt eu de fiecare data cand ajung acolo, ca acasa. Sa nu plecati din zona fara sa fi mancat, macar odata ciorba radauteana; este SUPER! Sa va mai spun ca acolo, la Biserica Arbore, eu si sotul meu ne-am casatorit? A fost un moment special pentru noi. Locurile au o puternica incarcatura spiritual pe care ti-o transmit, chiar de vrei, chiar de nu vrei. Nu afirm ca am vazut toat ce era de vazut (am mai lasat si pentru anul viitor cate ceva), dar din cat am vazut am sa va impartasesc si voua. Tinuturile Bucovinei inglobeaza pagini de istorie, traditii si obiceiuri stravechi, monumente unice si mestesuguri specifice, ctitorii medievale care atesta o permanenta spirituala si istorica a locuitorilor acestor meleaguri. Zona este presarata cu biserici si manastiri renumite pentru picturile exterioare si interioare, edificii unice in lume care au primit in 1975 premiul “Marul de Aur”, acordat de Uniunea Internationala a Jurnalistilor si Scriitorilor din Turism. Manastirile au fost ridicate in secolele al XV-lea si al XVI-lea, in timpul domniei voievozilor Stefan cel Mare si Petru Rares. Fiecare dintre acestea are o culoare dominanta, “albastrul de Voronet”, “verdele de Sucevita”, si prezinta scene unice prin compozitia lor grafica, scene care descriu momente importante din religie sau din istoria Europei: Cucerirea Constantinopolului, la Humor, Geneza, la Voronet, Scara virtutilor, la Humor. Nici nu stiu cu ce sa incep?! Poate cu Putna, prima ctitorie a lui Stefan cel Mare. Este o manastire de calugari, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aici isi doarme somnul de veci Stefan cel Mare, aici este Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Muzeul manastirii pastreaza multe obiecte de la Stefan cel Mare. Aici se pastreaza o parte din tezaurul artistic si istoric al manastirii, constand in manuscrise si broderii realizate in atelierele manastirii, carti de cult si de invatatura, odoare bisericesti, obiecte din ceramica, etc. Aici este un intreg manual de istorie. Manastirii Putna ii apartin schiturile Sihastria Putnei, Sfantul Daniil Sihastru si Sfantul Vasile Stirbu. La 4 km de Putna, inconjurata de paduri se afla Sihastria Putnei, un loc care pe mine m-a impresionat in mod deosebit. Nu este de ratat. Biserica Arbore, situata in mijlocul satului Arbore, monument UNESCO, monument istoric de arta medieval romaneasca, ctitorie a Hatmanului Luca Arbore. Un loc deosebit pentru mine, pentru ca acolo ne-am casatorit. In Radauti gasiti Manastirea Bogdan Voda (Bogdana), obste de calugari. Manastirea Dragomirna, comuna Mitocul Dragomirnei, obste de maici. Manastirea Humor, obste de maici, situate la 6 km nord de orasul Gura Humorului. Este construita intro poiana larga, inconjurata de dealuri cu poieni si paduri, intrun cadru natural deosebit de frumos. Biserica, monument istoric, este si monument UNESCO. Iesind din manastire trebuie neaparat sa va opriti, sa admirati si sa cumparati (nu sunt scumpe, si se poate negocia putin) iile vechi, cusute manual, de o frumusete extraordinara. Eu am cumparat doua si tot mi se pare putin. Gasiti acolo si oua incondeiate, covoare tesute, braie late de piele ornate cu flori. Traditie si istorie. Schitul Marginea, comuna Marginea este situate la 12 km de Radauti, obste de calugari. In Marginea gasiti ceramica neagra de Marginea; trebuie sa va opriti macar o clipa alaturi de olarii de la Marginea care va primesc cu drag in atelierul lor. Puteti cumpara, si de aici, multe suveniruri si cadouri pentru cei dragi (preturile sunt foarte mici, iar obiectele foarte frumoase). La 5 km de aici se afla Manastirea Sucevita, aflata in satul Sucevita, comuna Marginea, obste de maici. Drumul printre dealuri si poieni cu iarba, este foarte frumos si placut ochiului. Mare parte din acest drum, suntem insotiti de susurul raului Sucevita care curge parallel cu soseaua si care trece la 100 m nord de manastire. Pentru valoare artistic si cultural de exceptie, manastirea Sucevita figureaza printer capodoperele culturii universal luate in evident de UNESCO. Manastirea Vatra Moldovitei (Moldovita), obste de maici, situate la 30 km sud-vest de Manastirea Sucevita. Urmeaza Manastirea Voronet, obste de maici; aici mai gasiti inca putin din celebrul albastru de Voronet (la fel de cunoscu in lume ca si rosul lui Rubens), dar din pacate gasiti si mult comert; aici parca totul este de vanzare. Nu mi-a placut deloc!!! desi monument UNESCO. Manastirea este numita Capela Sixtina a Orientului pentru marea fresca de pe fatada vestica numita Judecata de Apoi. Acestea sunt o parte din bijuteriile Bucovinei pe care eu le-am vazut si le-am admirat, la care m-am inchinat si adunat. Nu pot incheia capitolul acesta fara sa amintesc de Agapia, locul cel mai drag mie. Nu am cuvinte sa descriu Agapia. Nu stiu ce sa spun mai intai: picturile lui Nicolae Grigorescu, blandetea maicutelor, linistea si piosenia locului, serbetul de zmeura facut de maicute, florile aflate intro multitudine de culori. Anul viitor urmeaza sa vizitam aceasta zona cu Agapia, Sihla, Sihastrie si restul. Tot in judetul Suceava se afla comuna Cacica, cu salina si strand cu apa sarata. Nu ocoliti strandul – este o experienta. Biserica romano-catolica de aici a fost construita in anul 1904 de catre comunitatea polon? din localitate. In anul 2000, recunoscand importan?a pelerinajelor mariane de la aceast? biserica, papa Ioan Paul al II-lea a acordat acestei biserici titlul de Basilica Minor. De asemenea, un interes deosebit prezinta si Grota Lourdes de langa biserica, construita din bucati de stanca in cinstea Maicii Domnului de la Lourdes. Nu stiu daca am uitat ceva, este posibilCu siguranta mai am multe de vazut in zona. Am omis, fara voie, sa va trimit si la Vicovul de Sus (langa granita cu Ucraina) – este plin de fabrici de incaltaminte (ex. Marelbo) de piele la preturi de producator. Succes la shopping! Mi-am adus aminte de Craciunul petrecut in Bucovina! Minunat! Aici a aflat copilul meu cum e sa mergi cu colindul si sa te intorci cu traista plina de mere, nuci, covrigi, cozonac; tot aici a aflat cum e sa te dai cu sania pe derdelus si tot aici am vazut noi, cei mari, cum arata o iarna adevarata cu zapada multa si grade putine. Bucovina este o incantare si cine merge acolo se simte, ca si mine, mult mai bogat.

Sankt Petersburg

Haideti sa vorbim despre monumentala si batrana Rusie fara sa ne ducem cu gandul mai intai la comunisti, vodka, frig; sa nu uitam istoria zbuciumata si sa admiram realizarile culturale. Pentru asta ma voi opri asupra Sankt Petersburg-ului, capitala culturala a Rusiei. Situat pe tarmul Nordic al Marii Baltice, a fost cunoscut de-a lungul timpului sub diferite denumiri Sankt Pitersburgh, Sankt Petersburg, Petrograd sau Leningrad. Aparut dintro mlastina, trecut printro istorie nu tocmai linistita, la sfarsitul sec al XIX-lea ajunsese la un nivel cultural si stiintific de invidiat in Europa. Ghidurile ne sugereaza ca punct de pornire intro excursie, Fortareata Sfintii Petru si Pavel, construita intre anii 1700 si 1721. In interiorul fortaretei exista mai multe cladiri ce merita vizitate. Catedrala Sfintilor Petru si Pavel adaposteste mormintele din marmura alba ale dinastiei Romanov . Pe malul raului Neva se afla Cabana de lemn a lui Petru cel Mare transformata in muzeu. Pe malul opus este Palatul de Vara al tarului, construit in anul 1710 si inconjurat de cea mai veche gradina din oras. Ajungem la celebrul Muzeul Ermitaj, unul dintre cele mai mari muzee din lume (adaposteste 60-70.000 de piese). Ermitajul este format din cinci cladiri: Palatul de Iarna (stil baroc), Micul Ermitaj, Noul Ermitaj, Vechiul Ermitaj si cladirea personalului. La Ermitaj isi tinea ascunse Ecaterina cea Mare colectiile de arta. Dupa unele statistici, pentru a parcurge toate salile muzeului ar fi nevoie de trei luni fara sa dormi si fara sa mananci. In spatele muzeului se afla impresionanta Piata Palatului si Columna lui Alexandru. Palatul de Marmura, comandat de Ecaterina cea Mare devine incepand cu anul 1937 Muzeul Lenin. Langa Ermitaj, in Piata Decembristilor, gasim statuia Calaretul de Bronz, care il infatiseaza pe Petru cel Mare. In apropiere se gaseste si turnul de aur al Amiralitatii, una dintre primele cladiri din oras. Nu parasiti orasul inainte de a vedea Catedrala Sf Isaac, cu fabuloasa cupola acoperita cu 100 kg aur; pentru interior au fost folosite 43 de tipuri de piatra si marmura. Totul este maret! In partea veche a orasului (Insula lui Vasili) se afla Academia de Arte construita de Ecaterina cea Mare in 1757. Pulsul orasului poate fi luat pe cea mai renumita strada din oras, Nevski prospect. Nu ratati Palatul Stroganov, Catedrala Kazan, Biserica Invierii, Filarmonica. Urmeaza o cladire oarecum mai recenta, Muzeul de Stat al Rusiei, construit intre 1819 si 1825. De-a lungul timpului, multi au fost fascinati de Camera de Chihlimbar, realizata pentru palatal regelui Frederic I din Charlottenburg, Berli. Petru cel Mare a primit-o in dar in anul 1716 si apoi a fost mutata in palatul Ecaterina de la Puskin. Cele sase panouri din lemn erau imbracate in sase tone de chihlimbar, oglinzi si mozaicuri cu pietre pretioase, motiv pentru care in secolul al XVIII-lea a fost supranumita a opta minune a lumii. Aceasta neasemuita comoara are o istorie trista; mutata de nazisti in actualul Kaliningrad, apoi deteriorata de Armata Rosie, in anul 2003 a fost restaurata. O vizita la Sankt Petersburg nu poate fi completa fara o incursiune in afara orasului, la cele cinci palate deschise pentru public. Cu trenul de la Sankt Petersburg puteti ajunge la Petrodvoret, Oranienbaum, Palatul Chinezesc cu Pavilionul de Coasta, Puskin (Tarskoe Selo, Satul Tarului), Balsoi Ekaterinski Dvoret (Palatul Ecaterina), Pavlovsk. In imensele gradini se afla Templul Prieteniei, Podul Centaurului, Baile Reci, Colonada lui Apolo, Pavilionul celor Trei Gratii. Daca esti vara la Sankt Petersburg, nu rata Festivalul Noptilor Albe, unde ai posibilitatea sa admiri balerini celebri si sa asculti muzica clasica de o inalta tinuta. Si pentru ca, la un moment dat ti se va face si foame, cei care au mai fost au recomanda restaurantul The Idiot sau fastfood-ul Miasorubka (alegi ingredientele si mancarea este preparata imediat). Deci, mergi la Sankt Petersburg si spune-ne daca ti-a placut; daca nu, macar scrie-ne daca ti-am starnit interesul. Rusia nu poate fi inteleasa Cu mintea, Si nici nu va f i masurata Cu vreo masuratoare. Are o singura trasatura: In Rusia nu ai decat credinta. Fiodor Tiucev, poet sec XIX

Palatul Mogosoaia

Anul acesta, pe 20 septembrie se implinesc 307 ani de cand Constantin Brancoveanu a dat romanilor un monument deosebit din punct de vedere istoric si architectural – Palatul de la Mogosoaia, devenit muzeu in anul 2002. Dintre personalitatile care isi leaga numele de palat, amintim ctitorul Constantin Brancoveanu si mai tarziu, principesa Martha Bibescu, cea care a redat stralucire locului (dupa ce fusese ruinat de timp si indiferenta) si datorita careia palatul a fost declarat monument istoric in anul 1945. Alte nume mari: printul John Nicholas Ghika-Comanesti, care nerevendicandu-si palatul, l-a lasat muzeu urmasilor sai si Dan Nasta, care a donat muzeului colectii deosebite de arta. Fascinat de frumusetea locurilor, Constantin Brancoveanu, inalta la Mogosoaia mai intai o biserica, purtand hramul Sfantului Gheorghe. Multe evenimente fericite si triste au avut loc in aceasta biserica, trecuta si ea, la randul ei prin multe intamplari: incendiu, renovari, conflicte funciare, bombardament. Devenit domnitor al Tarii Romanesti, in octombrie 1688, Constantin Brancoveanu decide sa ridice pe malul lacului o resedinta demna de rangul sau. Data inceperii lucrarilor nu se cunoaste, in schimb, cunoastem data finalizarii constructiei: 20 septembrie 1702 (inaugurarea a avut loc pe 20 septembrie, 14 ani mai tarziu). Palatul este inconjurat de ziduri puternice, in interiorul carora vor mai aparea un foisor, o bucatarie a palatului, numita cuhnia, Vila Elchingen (construita de Nicolae Bibescu). Poarta ce da spre livada este o constructie deosebita, avand in centru zeita Minerva. Parterul a fost destinat slujitorilor (8 camere) si etajul familiei Brancoveanu, acolo unde se gaseste celebra loggie de la Mogosoaia de inspiratie venetiana si decorata cu mare rafinament. Loggia este legata de foisorul mai sus amintit printrun salon urmat de un coridor pavat cu mozaic aurit. Palatul este inconjurat de un imens parc, amenajat de Nicolae Bibescu cu ajutorul arhitectilor peisagisti adusi din Franta. Din anul 1911, Mogosoaia devine proprietatea sotilor Martha si George Valentin Bibescu, o perioada de mare stralucire si fast pentru mosie. Martha Bibescu a redat si adaugat maretia palatului si parcului francez, cu ajutorul unei echipe de maestri italieni. Multe nume sonore au trecut pragul palatului, cu ocazia evenimentelor organizate aici. In toamna anului 1916 palatul este bombardat de aviatia germana, iar Martha Bibescu paraseste tara. Se intoarce la Mogosoaia in anul 1920 si reia lucrarile de restaurare. Intre zidurile palatului, Marta Bibescu aduna adevarate colectii de arta. Inaugurarea va avea loc de-abia in anul 1927. Au urmat ani de glorie pentru resedinta familiei Bibescu. Desi consolidat, palatul este amenintat de ape (1940); asanarile din jurul Bucurestiului si schimabrile de nivel a lacurilor ameninta fundatia. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Martha Bibescu primeste vizitele numerosilor ambasadori straini, dar si a oamenilor politici romani: Constantin Argetoianu, Gheorghe Tatarascu, Grigore Gafencu, ziaristul Pamfil Seicaru, scriitorii Mihail Sebastian, Camil Perescu, Alexandru Rosetti. In august 1944 au avut loc, si la Mogosoaia, actiuni militare. Trecand timpul si schimbanduse regimul, Martha Bibescu este constienta ca va fi din ce in ce mai greu sa pastreze intacta mosia de la Mogosoaia si in corespondenta purtata cu Petru Groza, Martha Bibescu incerca sa-l convinga de importanta ansamblului. In anul 1946, Comisia Monumentelor Istorice declara palatul si domeniul Brancoveanu-Bibescu de la Mogosoaia, monument istoric. Din nou, in 1947 palatul este amenintat de ape, iar Comisiunea Monumentelor Istorice sustine Mogosoaia prin legi si hotarari. Odata cu instaurarea Republicii Populare Romane, batrana resedinta brancoveneasca este devalizata de bogatiile sale. Cladirea era pregatita sa devina sediul Muzeului Corneliu Medrea, care a fiintat aici timp de noua ani, pana in anul 1957. Locul lui a fost luat de un muzeu de arta brancoveneasca ce adaposteste obiecte de arta valoroase. Vila Elchingen a fost si ea rechizitionata si data in uz Crucii Rosii, devenita, apoi camin de copii si in anii ’70 casa de creatie pentru scriitori. In septembrie 1945, principesa Martha Bibescu a parasit tara, cu destinatia Paris, unde a si murit, pe data de 28.11.1973. In speranta ca am reusit sa va starnesc interesul pentru Mogosoaia, pentru principesa Martha Bibescu, pentru istoria Romaniei, de fapt, va invit sa faceti o vizita acestui complex de arta brancoveneasca (ignorand privelistea intesata de vile de lux care fac nota discordanta); va mai recomand o monografie in doua volume scrisa de Chislain de Diesbach, Printesa Bibescu. 1886-1973. Ultima orhidee, publicata de Editura Vivaldi in anul 1998. In aceasta monografie veti gasi mult mai multe informatii despre Palatul Mogosoaia si despre ce a insemnat el pentru Martha Bibescu.

Curtea Veche din Bucuresti

Bucurestiul nu-ti creeaza o ierarhie a cladirilor de la inceput, ci e imprevizibil, iar asta il face fermecator. Ca targ, Bucurestiul exista inca dinainte de formarea statului independent Tara Romaneasca, la inceputul secolului al-XIV-lea, intemeietorul lui fiind considerat ciobanul Bucur sau legendarul Negru Voda. Ipoteza cea mai apropiata de adevar este aceea care aseaza vatra Bucurestiului in zona Curtea Veche, de pe malul stang al Dimbovitei (aproape de Hanul lui Manuc de astazi), unde de altfel, Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti a ridicat Cetatea Bucurestiului, ca punct fortificat de stavilire a invaziilor turcesti care aminteau de existenta Tarii Romanesti si a capitalei sale, Targoviste. Sapaturile arheologice aduc o seama de stiri concrete legate de Curtea Domneasca sau cum s-a numit din veacul al-XVIII-lea, Curtea Veche. Azi se stie ca la Curtea Domneasca au fost o serie de ziduri care s-au inlocuit si randuit, s-au suprapus ori s-au dezvoltat din vremea voievozilor celei de-a doua jumatati a secolului al XIV-lea pana la Vlad Tepes, de la Basarab cel Tinar pana la Mircea Ciobanul, de la Matei Basarab si pana la Constantin Brincoveanu. Spre sfarsitul secolului al XIV-lea, Cetatea Bucuresti sau Curtea Domneasca isi afirma tot mai mult rostul si personalitatea in viata tarii. Curtea Domneasca in vremea lui Mircea Voda zis Ciobanul s-a inaltat si s-a impodobit ca o constructie tot mai solida, mai impunatoare, care devine acum apropiata de imaginea unei cetati de scaun. Asezata intre actualul Lipscani, B-dul 1848 si raul Dambovita, aceasta resedinta domneasca va deveni nucleul Bucurestiului in veacul al XVI-lea, concentrand in jurul ei intreaga viata a capitalei. Dincolo de ziduri si raul Dimbovita se intindea o masa de constructii, de case si pravalii ale negustorilor si mestesugarilor asezati pe bresle, fiecare cu ulita lor : a Blanarilor, a Boiangiilor, a Selarilor, a Marchitanilor, a Cojocarilor, printre aceste constructii inaltandu-se si cate o casa boiereasca. Asa, de exemplu a fost casa Cantacuzinilor in secolul al XVII-lea ridicata pe celalalt mal al raului, pe actuala strada Apolodor. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea se adauga noi cladiri la Palatul Voievodal intre care si o casa cu plan dreptunghiular lunga de 25 m si lata de 6.20 m, aflata pe partea de est a vechii cetati, ce impresioneaza prin hrubele subsolului, inalte de 3.40 m ce sustineau un sir de camere inalte. In cronici este laudata si Biserica Sfinta Troita inaltata de Alexandru Voda, la miazazi de Curtea Domneasca. Nu mai putin demna de lauda se arata biserica Bunei Vestiri, construita in incinta Curtii Domnesti (singurul monument istoric pastrat pana in zilele noastre). Venit la scaunul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu da acestei curti o deosebita stralucire. El construieste o casa domneasca, numita cea mare si infrumuseteaza cladirile prin pictura, prin stucaturi si mai ales prin sculpturi, coloane, arcade, balustrade, rame de usi si ferestre. In reconstructia si reamenajarile brancovenesti s-au folosit caramida, piatra si marmura. Dupa Constantin Brancoveanu, la domnie urmeaza Stefan Cantacuzino si incepe apoi domnia fanariota. Acum pe ulitele din jurul curtii domnesti apar mai multe ateliere si manufacturi. Dupa incendiul din 1718, distrusa de cutremure, cuprinsa de paragina in urma razboiului austro-ruso-turc din 1768-1774, aceasta resedinta domneasca ajunge de nelocuit. Astfel, Alexandru Ipsilanti este obligat sa-si cladeasca in 1775 o noua curte domneasca in Dealul Spirii – Curtea Noua. Dupa construirea acesteia, cladirile vechii curti sunt cunoscute sub numele de Curtea Veche. Incet, incet Curtea Veche se transforma in ruina. Pentru obtinerea de fonduri necesare la reconstructia Curtii Noi, arse in incendiul din 1789, se vor scoate la licitatie terenuri din perimetrul Curtii Vechi si astfel terenul incepe sa fie parcelat pentru constructii particulare, dupa nevoile cumparatorilor. Monumente istorice Hanul Manuc reprezinta una din constructiile cele mai reprezentative ale orasului Bucuresti. Este construit la inceputul secolului al XIX-lea de catre Emanuel Marzioan bei, bogat negustor si important om politic al acelei vremi. Intregul edificiu ocupa coltul de sud-est al Curtii Domnesti, iar partea cea mai veche a hanului o reprezenta casa aflata pe coltul de nord-vest. Este un edificiu aproape patrat, cu subsol, parter si etaj, cu un foisor deschis larg spre albia raului si un etaj cu pereti exteriori cu suprafete ornate in stuc. In 1836, Benjamin Barker descrie hanul ca o cladire intinsa, de forma patrata cu o curte spatioasa la mijloc si inconjurata de o prispa cu cerdac unde erau aproximativ optzeci de apartamente a cate doua camere fiecare. Parterul era destinat pivnitelor si grajdurilor, precum si gazduirii calatorilor sau a persoanelor ce n-aveau mijloace sa inchirieze locuinte in oras ; camerele nu erau mobilate. La etajul intai erau calatorii in trecere, iar la etajul al doilea, cei care stateau mai mult de sase luni in oras. Etajul acesta avea de jur imprejur o galerie pe care sedeau grupuri-grupuri de calatori, de diferite neamuri : rusi, unguri, greci. In 1875 hanul beneficia de 107 incaperi la etaj, un tunel mare, la parter,de pravalii, magazine si pivnite. In birtul lui Anghelache, fostul bucatar al lui Alexandru Ioan Cuza, deschis aici, puteau fi intalniti Nicolae Orasanu, Ion Ghica gustand din alesele preparate ale casei sau ascultandu-l pe Fani Tardini. In curte, ocupand toata jumatatea de est s-a amenajat la acea vreme si o sala pentru intruniri publice, cunoscuta sub numele de Sala Dacia. Noua constructie avea un plan dreptunghiular , cu pavimentul acoperit cu rogojini, plafonul fiind decorat cu elemente zoomorfe si florale. Dupa primul razboi mondial, cladirea a fost inchisa si transformata in depozit si apoi ajunge sa fie daramata in 1935. Hanul Manuc, al carui nucleu este pastrat aproape in intregime, a fost transformat si marit in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a fost inconjurat cu un al doilea sir de pravalii si camere. Pravaliile au fost puse de data aceasta in comunicatie cu strada, iar camerele de la etaj, legate cu cele vechi, au devenit un fel de mici apartamente. Hanul cu Tei lega strada Lipscani cu strada Blanari, prezentandu-se ca un pasaj ingust, flancat pe ambele parti cu pravalii dotate cu usi si ferestre protejate cu obloane de fier. Hanul cu Tei a fost ridicat in 1833 de catre Anastasie Polizu si Stefan Popovici. Cladirea se impune prin frumusetea incaperilor construite in forma de bolta, prin feroneria care acoperea usile si ferestrele si mai ales prin ambianta medievala pe care o aduce in centrul comercial al Bucurestiului. Biserica Buna Vestire sau Biserica Curtea Veche (azi Biserica Sfantul Anton) facea parte din ansamblul arhitectonic Curtea Domneasca. Biserica a fost ridicata de Mircea Ciobanul, acelasi mare ctitor de la Palatul Voievodal. Decorul format dintr-o alternare de zone orizontale de tencuiala si fasii de caramida aparenta, este caracteristic primei jumatati a secolului al XVI-lea. Planul lacasului este trilobat, cu o singura turla pe naos. Atat cornisa cat si baza turlei sunt ornate cu siruri de caramizi in zimti, care dau monumentului o puternica amprenta autohtona. O particularitate pentru biserica Curtii Domnesti este prezenta unor contraforti in general neintalniti la lacasele muntenesti, care par a concretiza influente ale stilului gotic. De fapt, in acelasi stil sunt executate si ferestrele, mult alungite, dotate cu ancadramente de piatra. Cladirea este un exemplu remarcabil de logica constructiva si de bune formule decorative si atrage atentia asupra modului de constructie a soclului, a cornisei, al firidelor turlei, precum si asupra echilibrului ce exista intre volumele si proportiile diferitelor parti constructive ale cladirii. Astazi, in interior, biserica pastreaza fragmente din pictura realizata sub domnia lui Stefan Cantacuzino, precum si picturile lui M. Popp si C.Leca, de la jumatatea secolului al XIX-lea. Retin atentia chipurile lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiajna, aflate pe partea nordica a peretelui tabloului votiv si acelea ale lui Stefan Cantacuzino si Doamnei Pauna de pe partea sudica a aceluiasi zid. In pronaos se afla montate, fara a integra functionalitatea lacasului, doua coloane de piatra cu un frumos motiv vegetal executat in stil brancovenesc. Portalul este o lucrare din 1715 a cioplitorilor de piatra ai epocii brancovenesti. Pentru a crea un cadru corespunzator arh. H. Teodoru a construit clopotnita si cele doua corpuri de cladiri ale casei parohiale din caramida aparenta. Biserica Curtii Domnesti este cea mai veche constructie de acest gen din Bucuresti. Importanta ei pentru istoria feudala a Tarii Romanesti este deosebita. Fiind biserica principala a Curtii, aici erau primiti marii prelati ai ortodoxiei rasaritene. Din punct de vedere arhitectonic, constructia a devenit in scurt timp un prototip pentru lacasele ridicate in Bucuresti sau in tara. Biserica Doamnei este ctitoria Doamnei Maria Cantacuzino. Este o constructie solida de caramida, avand in fata un frumos pridvor ridicat pe opt coloane libere de piatra. Interesanta ca monument de arhitectura, mai ales pentru elementele de detaliu, coloane, rame de ferestre si usi, Biserica Doamnei este pretioasa si pentru decorul ei pictural. Ramele de piatra impodobite cu baghete intretaiate, incadreaza ferestrele, amintesc de arta decorativa moldoveneasca. Biserica Stavropoleos a fost construita in 1724. Biserica impresioneaza puternic prin coloanele pridvorului, cu baze si capiteluri in frunze de acant, prin peretii cu brau sculptat, prin arabescurile desenate pana sub strasina, prin ferestrele incadrate cu modele sculpturale. Fatadele sunt impartite in doua registre neegale de un brau format din ghirlande de flori si frunze sculptate in piatra. Registrul interior este decorat cu o serie de firide alungite, ale caror arce se sprijina pe semicoloane. Registrul superior este decorat cu un sir de medalioane circulare. Toata suprafata zidurilor este acoperita cu o impletitura de motive florale viu colorate (predomina nuantele de rosu si galben). Elementul cel mai de pret este pridvorul, care este una din cele mai frumoase realizari de acest gen din arhitectura romaneasca. Sculpturile executate in piatra dau eleganta deosebita pridvorului, alaturi de armonia proportiilor si de frumusetea liniilor de arhitectura. La fel de pretioase sunt chenarele ferestrelor si rama de piatra, impreuna cu cele doua canturi de lemn ale usii. Biserica Sfintul Gheorghe Nou reprezinta unul dintre cele mai valoroase monumente ale Bucurestilor. La inceputul secolului al XVIII-lea lacasul devine impropriu folosirii, fiind mic si intunecos, fapt ce l-a determinat pe Constantin Voda Brancoveanu sa porunceasca inlocuirea lui cu o biserica de dimensiuni mari, ce avea pardoseala facuta din dale mari de marmura alba. Catapeteasma altarului din biserica este lucrata in stil brancovenesc si are sculptat un splendid motiv vegetal. Sperand ca v-am starnit interesul, nu-mi ramane decat sa va invit sa le vizitati, apoi sa ne impartasiti parerile voastre…

Bucuresti, 550 de ani

Bucuresti – La multi ani, sa ne traiesti! Cu ocazia implinirii a 550 de ani, Bucurestiul se aniverseaza !!! Zilele Bucurestiului vor fi deschise la Muzeul Bucurestiului (12.09.2009) prin expozitii si emisii filatelice. Asociatia Bucurestiul meu drag organizeaza expozitia foto Trecut-au anii, unde vom intalni un Bucuresti interbelic pus fata in fata cu Bucurestiul zilelor noastre. Si Muzeul Cotroceni ne invita la o incursiune in timp, in palatul de la 1900. Fundatia Calea Victoriei organizeaza impreuna cu Adrian Majuru o Promenada prin Bucurestiul patriarhal cu plecare de la Hanul lui Manuc (12.09, ora 17.00), urmand Piata Unirii – Aleea Dealul Mitropoliei Aleea Patriarhiei – Str.11 Iunie Str. G-ral Candiano Popescu Calea Serban Voda Str. Bibescu-Voda – Piata Unirii. Aceasta incursiune urmareste deschiderea participantilor la vizite ulterioare. Pe 17 septembrie, Fundatia organizeaza un atelier sustinut de istoricul Georgeta Filitti, o incursiune la sfarsitul secolului XIX, in perioada cunoscuta sub numele de La Belle Epoque. Vom afla lucruri interesante despre regele Carol I, politicieni, oameni de teatru, scriitori ai acelor vremuri, despre cum eram vazuti de strainii ce ne treceau granitele, despre boieri si negustori, despre obiceiurile vremii. 18 20 septembrie, Asociatia I Love Bucharest prezinta un proiect cultural si educativ numit Cine e Mitica?, desfasurat in Centrul vechi al capitalei. Va fi organizat un traseu cu plecare tot de la Hanul lui Manuc, de asta data presarat cu indicii la fiecare oprire. Vor fi astfel descoperite 10 locuri, iar la final, participantii vor primi premii. Hainele de epoca, trasurile, comerciantii ambulanti, concertele vor fi prezente in permanenta pe strazile capitalei in aceasta luna. Un alt punct pe harta manifestarilor este Noaptea Alba (19 septembrie), eveniment cu care ne-am obisnuit deja. Targul de toamna al colectionarilor se va desf?sura in perioada 19 – 20 septembrie 2009 la Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu), iar tot acolo se va desfasura Salonul filatelic national Bucuresti 2009, “Bucuresti 550 de ani”, n perioada 9 – 15 octombrie 2009 Cu aceeasi ocazie, Revista “Vacante&Calatorii” organizeaza editia a X-a a Salonului National de Fotografie Turistica Bucuresti 550 de ani, expozitie si concurs. Expozitia fotografiilor selectate de catre un juriu de specialitate va fi gazduita de Romexpo, in cadrul Tirgului de Turism al Romaniei, care va avea loc in perioada 15 18 octombrie 2009. Acestea sunt o parte dintre manifestarile ce se vor desfasura in luna septembrie in Bucuresti. Bucurestiul va fi sarbatorit si in Cehia, unde Institutul Cultural Roman din Praga va sustine programul cultural Luna 9 a Bucurestiului. Evenimentul va debuta pe data de 9 septembrie cu expozitia semnata de Dan Perjovschi. Serbarile vor continua pana pe data de 2 octombrie.