Memoria strazilor din Bucuresti

Si strazile au memoria lor. O memorie asternuta in fiecare colt de casa, care poate sa dainuiasca prin veacuri sau sa dispara prematur. Oricat ne vom stradui sa intalnim� o simbioza intre istorie si functionalitate, nu vom avea un cadru mai concludent decat zona Curtea Veche. Este acel nucleu care in pofida numeroaselor calamitati naturale, a ocupatiilor straine, nu numai ca nu a disparut, ci s-a consolidat mereu. Lumea sfarsitului� secolului al XIX-lea metamorfozeaza Curtea Veche si o transforma in strazi flancate cu unul sau doua caturi, dar centrul va ramane tot aici. Neasteptatul apare la tot pasul, amintind cu obsesie ca aici a fost un centru de civilizatie romaneasca. Este greu, am putea spune, aproape imposibil sa reconstituim paienjenisul� ulitelor de alta data din centrul Bucurestilor. Documentele atesta primele ulite in Bucuresti abia in secolul al XVI-lea, atunci fara o denumire proprie. Strada Covaci a fost deschisa dupa scoaterea la mezat a Curtii Domnesti din 1798. La sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea, strada beneficia de cunoscutul renume al restaurantului Iordache, instalat in imobilul de la nr.3. impresiona prin saloanele cu plafoane in stuc si prin peretii sai ornati cu semicoloane si semicapitele. Strada Gabroveni poarta denumirea de la hanul cu acelasi nume. Cercetarile arheologice recente au� scos la iveala pe aceasta strada� un sir de stalpi de stejar pusi unul langa altul ce marcheaza limita nordica a Curtii Domnesti. Printre cladire cele mai interesante se aflau Hanul Gabroveni si Hotelul Gabroveni. Strada Halelor a fost amenajata dupa canalizarea Dambovitei in 1881. Pana la acea data nu exista o strada pe latura sudica a Hanului Manuc. Ulita cea Mare – Lipscani este una din cele mai vechi artere de comunicatie din Bucuresti. Deschisa in imediata apropiere a Curtii Domnesti ea a polarizat, fara intrerupere viata mestesugareasca si comerciala a orasului. In secolele� XVI – XVIII ulita cea mare era impartita pe diferite mestesuguri sau branse de comert. Strada Lipscani a reprezentat intotdeauna zona cea mai atractiva a centrului Bucurestiului, unde se aflau cele mai luxoase magazine, care prin marimea si stralucirea lor semanau cu� magazinele vieneze. In cursul secolului al XIX-lea aspectul strazii s-a schimbat radical prin constructia unor cladiri cu unul sau doua etaje. Tot acum incepe sa se foloseasca tot mai des tabla pentru acoperisuri, inlocuindu-se aproape complet sita,iar in locul zarafilor apar si se inmultesc intreprinderile bancare. Strazile� Lipscani si Smirdan vor deveni acum centrul bancilor din Bucuresti. Strada Smirdan apare in documentele secolului al XVII-lea sub numele de �Podul spre hanul lui Serban Voda� sau �Ulita care merge de la Curtea Domneasca spre biserica grecilor�, fiind una dintre vechile artere ale orasului medieval. Strada Selari face parte dintre cele mai vechi artere de circulatie din Bucuresti, in jurul ei construindu-se mahalaua Selari. In Pasajul Selari stramtorat in jurul anului 1900 prin ridicarea caselor ce-l strajuiesc, a functionat timp de mai multe decenii Bursa din Bucuresti.