Ghetarul de la Scarisoara

Ghetarul de la Scarisoara a fost pentru prima data mentionat in lucrarile lui A. Schmidl, insa pestera va fi studiata in detaliu de catre Emil Racovita care va arata interesul stiintific deosebit al acesteia. A fost prima pestera din Romania declarata monument al naturii inca din 1938. Unicitatea acestei pesteri consta in blocul de gheata imens din mijlocul ei al carei volum se ridica la 75000 mc si care rezista acolo de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului constituie o suprafata orizontala de 3000 metri patrati si care formeaza de fapt prima incapere subterana, numita si Sala Mare. In latura opusa intrarii se afla cea de-a doua sala numita Biserica deoarece aici apar stalagmitele de gheata ce seamana cu niste lumanari aprinse. Rezistenta blocului de gheata in atatia ani se datoreaza unor mecanisme in aparenta simple. In ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol inchis in partea inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca un fel de capcana pentru aerul rece care s-a acumulat in toti acesti ani ducand la constituirea unui microclimat glaciar. Asadar, iata cum s-au pastrat intacte formatiunile de gheata! Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna cand acestea ajung la dezvoltarea lor maxima si confera o atmosfera de vis.