Taberele pentru copii

De ce despre tabere? Pentru ca as dori ca toti copilasii sa aiba parte de vacante si amintiri deosebite. Cand copilul meu a plecat in prima tabara, la varsta de 5 ani, mamicile din jurul meu au spus ca sunt inconstienta, ca nu ma gandesc la copil, ca nu stiu la ce riscuri il expun, ca…. Ei bine, lucrurile nu stau deloc asa. Poate am fost noi mai norocosi? Se poate spune si asa. Prima tabara a fetitei mele a fost, asa cum spuneam mai sus, la varsta de 5 ani, la Navodari, si de atunci merge acolo in fiecare an. Ma veti intreba cu ce s-a ales, cand oricum putea merge cu voi, parintii? Ei bine, sunt pregatita sa va raspund si sa va spun ca nici nu va imaginati cate lucruri bune invata un copil intro tabara. Fetita mea a venit mai ordonata (ex. in fiecare seara isi pregateau hainutele ptr a doua zi), mai toleranta, grijulie cu cei mici (ex. anul trecut a avut grija de o mititica, care probabil o confunda cu mama ei), acolo a invatat sa manance lucruri noi (ex. spanac). Nici nu stiti ce schimbata, in bine a venit fata mea, care acum are 10 ani!!!!!! Este adevarat, ca in fiecare an merge in aceasta tabara cu o doamna extraordinara. Eu, mama cu state vechi in domeniu (10 ani inseamna mult sau putin?) va dau un sfat: lasati-va copilasii in tabere (organizate de persoane responsabile!) si va veti felicita pentru asta. Si inca ceva, anul acesta am fost, impreuna cu sotul meu la Navodari, sa ne luam fetita si sa beneficiem si noi de putina mare si putin soare. Ei bine, eu care nu vazusem pana atunci cele trei complexe de la Navodari, am ramas cu gura cascata cand am vazut cat spatiu este acolo, ce bine organizat este, ce mancare multa si buna au copilasii, ce plaja curata. Dar ce folos? Complexul era aproape gol (copiii merg acum in tabere peste hotare!) si cred ca necesita oarecare renovari. Mare pacat!!! Lasati-va copilasii sa mearga la Navodari, acum cand acolo mai exista complexele special amenajate (asta nu va mai dura mult; persoane cu bani si influenta demult au pus ochii pe acele spatii cu iesire la plaja). Acum, ca am vorbit despre mare doriti sa va povestesc si despre taberele si excursiile de la munte? Eu am sa fac totusi asta, chiar de vreti, chiar de nu vreti, nu de alta dar, sunt sigura ca printre voi sunt mamici care poate nu au curaj, poate nu au cu cine vorbi despre asta, poate… Anul trecut, in iarna, fetita mea a fost intro excursie (de week end) la munte, la Vulcan, Brasov. Ea este familiarizata cu iarna la munte pentru ca in fiecare sambata mergem impreuna la ski la Azuga, dar nu este deloc acelasi lucru. Daca intrati pe www.tumba.ro veti avea o surpriza foarte placuta. Veti gasi o echipa de oameni tineri, iubitori de copii si foarte inventivi. Ei organizeaza week-end-uri si tabere tematice pentru copii. Fetita mea a fost intr-un week-end de modelaj in zapada, a locuit si a mancat la Pensiunea Manitiu (o familie extraordinara), in Vulcan, a facut drumetii in padure si acolo a modelat in zapada, au facut figurine pe care apoi le-au vopsit. Toate aceste jocuri au fost, de fapt lectii tinute de un artist plastic si muzeograf de la Muzeul Antipa. Dar ce este cu adevarat de semnalat, din punctul meu de vedere, este tabara de anul acesta de la munte. Initial doaream sa mearga in tabara de echitatie, dar cand am vazut tabara din Piatra Craiului am zis: asta e de noi. A fost o tabara extraordinara, din care copilul meu a venit cu un bogat bagaj de cunostinte. Echipa Tumba a reusit sa transforme o tabara la cort intro adevarata lectie de geografie, biologie, astronomie etc. Unde mai vad copiii nostri licurici? Unde mai vad copiii nostri cum se mulge o vaca la o stana? Unde mai vad ei un refugiu autentic? Unde mai folosesc ei o busola? Unde mai mananca ei o mancare facuta la foc de tabara? Unde mai vad floare de colt si garofita Pietrei Craiului, ambele protejate prin lege? Unde se mai joaca cu zapada in luna iulie? Stiti ce a spus fetita mea cand a sosit? Cand e urmatoarea? Sa va povestesc despre catelusa Sura, care a fugit de la stana ca sa tina dupa ei toate cele sase zile in care au stat in Parcul National Piatra Craiului, si care a mancat cot la cot cu ei? Ce sa va mai spun? Cred ca cel mai bine ar fi fost ca ea sa scrie acest articol, pentru ca ea a fost acolo si ea a venit incarcata de amintiri foarte frumoase, chiar daca, nu putine au fost momentele in care dorea acasa. De ce? De dorul mamei. Si inca ceva, foarte important pentru noi mamicile: chiar daca au prins si ploi, nu a racit deloc (in inimoasa echipa Tumba exista si medic!). Si nu uitati, vine iarna cu frumoase tabere de ski! Ce dubii mai aveti, dragi mamici si tatici? Eu, din toata inima va sfatuiesc LASATI COPIII LIBERI, ARATATI-LE CALEA SI ASTFEL VOR STI MEREU CE SA ALEAGA!

Sighisoara

Considerata perla a Europei, Sighisoara este una dintre putinele cetati locuite din Europa.� Nimic nu este mai frumos decat sa te plimbi printr-un oras ce inca pastreaza vie memoria celor care l-au construit si pazit cu strasnicie. Casele, desi asemanatoare, vin cu cate o alta poveste… Casa cu cerb, Casa Vlad Dracul (legenda spune ca aici ar fi locuit Vlad Dracul in timpul sederii lui la Sighisoara), Casa Florentina.� Turnurile si bastioanele, asisderea. Turnul Cositorarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Fierarilor, Turnul Franghierilor, Turnul Tabacarilor. Fiecare al cate unei bresle de mestesugari. Insa cel mai semet si incantator este Turnul cu Ceas. Inalt de 64 metri, turnul a fost construit in sec. al XIV-lea pentru a servi Sfatului Cetatii, cat si pentru a apara poarta principala a orasului. In 1648 a fost instalat ceasul al carui mecanism actioneaza statuete din lemn care simbolizeaza zilele saptamanii. Din 1899 a fost transformat in muzeu de istorie, ingloband si un muzeu al armelor precum si camera de tortura a condamnatilor la moarte. In Piata Cetatii, astazi mai animata ca oricand, se tineau targurile si procesele capitale. Din 1999 Sighisoara a fost inclusa in patrimoniul UNESCO. Evenimente anuale: Festivalul de arta medievala (la sfarsitul lui iulie); ProEtnica (august); Sighisoara Blues Festival

Dor de Bucovina

Situata in nordul tarii, Bucovina este o regiune incarcata de istorie romaneasca la fel ca provinciile istorice Muntenia si Transilvania . Zona istorica Bucovina apartine, in mare parte, judetului Suceava. Incanta in mod deosebit prin frumusetea peisajului, care poate oferi turistilor nebanuite prilejuri de relaxare. Numeroase statiuni balneoclimaterice, printre care amintim Gura Humorului, Cimpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei, au exploatat la maximum efectul curator al zonei, cit si vestitele ape minerale. Poate va intrebati de ce scriu despre Bucovina, cand despre asta multi au scris. Ei bine, scriu pentru ca acolo imi incarc bateriile de patru ani incoace. Dupa vacantele obositoare de la mare sau dupa un an plin de evenimente si multa munca, Bucovina este locul in care respir un aer curat si ma apropii de spiritualitate… Drumul pana acolo este foarte frumos, insa foarte lung, daca alegi sa vezi si Cheile Bicazului, Lacul Rosu, dar sfatul meu este sa te gandesti de doua ori inainte, pentru ca drumul este foarte prost (dupa concediu ar fi bine sa duci masina in service sa vezi daca mai e intreaga). Noi am facut drumul acesta si vara si iarna si este acelasi dezastru. Pacat, peisajele sunt extraordinare. Daca alegi drumul mai scurt, adica E85 nu ai nicio problema, nici vara nici iarna. Drumurile sunt foarte bune, iar iarna sunt curatate. Doar ca drumul este monoton rau. Odata intrat pe aceste meleaguri, intri parca intro alta lume; peisajele te lasa fara cuvinte; parca si verdele este mai verde. Este unul dintre putinele locuri in care mai vezi inca batrane imbracate in port popular pe strada. Toate casele au ferestrele si curtile pline de flori. Oamenii acestor locuri sunt deosebiti, primitori si foarte calzi. De cum le calci pragul te intampina cu un zambet larg pe fata si gata sa-ti ofere o mana de ajutor, un sfat, o mancare gustoasa; sunt gata sa-ti puna la dispozitie casa lor si sa te faca sa te simti un important membru al familiei. Asa ma simt eu de fiecare data cand ajung acolo, ca acasa. Sa nu plecati din zona fara sa fi mancat, macar odata ciorba radauteana; este SUPER! Sa va mai spun ca acolo, la Biserica Arbore, eu si sotul meu ne-am casatorit? A fost un moment special pentru noi. Locurile au o puternica incarcatura spiritual pe care ti-o transmit, chiar de vrei, chiar de nu vrei. Nu afirm ca am vazut toat ce era de vazut (am mai lasat si pentru anul viitor cate ceva), dar din cat am vazut am sa va impartasesc si voua. Tinuturile Bucovinei inglobeaza pagini de istorie, traditii si obiceiuri stravechi, monumente unice si mestesuguri specifice, ctitorii medievale care atesta o permanenta spirituala si istorica a locuitorilor acestor meleaguri. Zona este presarata cu biserici si manastiri renumite pentru picturile exterioare si interioare, edificii unice in lume care au primit in 1975 premiul “Marul de Aur”, acordat de Uniunea Internationala a Jurnalistilor si Scriitorilor din Turism. Manastirile au fost ridicate in secolele al XV-lea si al XVI-lea, in timpul domniei voievozilor Stefan cel Mare si Petru Rares. Fiecare dintre acestea are o culoare dominanta, “albastrul de Voronet”, “verdele de Sucevita”, si prezinta scene unice prin compozitia lor grafica, scene care descriu momente importante din religie sau din istoria Europei: Cucerirea Constantinopolului, la Humor, Geneza, la Voronet, Scara virtutilor, la Humor. Nici nu stiu cu ce sa incep?! Poate cu Putna, prima ctitorie a lui Stefan cel Mare. Este o manastire de calugari, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aici isi doarme somnul de veci Stefan cel Mare, aici este Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Muzeul manastirii pastreaza multe obiecte de la Stefan cel Mare. Aici se pastreaza o parte din tezaurul artistic si istoric al manastirii, constand in manuscrise si broderii realizate in atelierele manastirii, carti de cult si de invatatura, odoare bisericesti, obiecte din ceramica, etc. Aici este un intreg manual de istorie. Manastirii Putna ii apartin schiturile Sihastria Putnei, Sfantul Daniil Sihastru si Sfantul Vasile Stirbu. La 4 km de Putna, inconjurata de paduri se afla Sihastria Putnei, un loc care pe mine m-a impresionat in mod deosebit. Nu este de ratat. Biserica Arbore, situata in mijlocul satului Arbore, monument UNESCO, monument istoric de arta medieval romaneasca, ctitorie a Hatmanului Luca Arbore. Un loc deosebit pentru mine, pentru ca acolo ne-am casatorit. In Radauti gasiti Manastirea Bogdan Voda (Bogdana), obste de calugari. Manastirea Dragomirna, comuna Mitocul Dragomirnei, obste de maici. Manastirea Humor, obste de maici, situate la 6 km nord de orasul Gura Humorului. Este construita intro poiana larga, inconjurata de dealuri cu poieni si paduri, intrun cadru natural deosebit de frumos. Biserica, monument istoric, este si monument UNESCO. Iesind din manastire trebuie neaparat sa va opriti, sa admirati si sa cumparati (nu sunt scumpe, si se poate negocia putin) iile vechi, cusute manual, de o frumusete extraordinara. Eu am cumparat doua si tot mi se pare putin. Gasiti acolo si oua incondeiate, covoare tesute, braie late de piele ornate cu flori. Traditie si istorie. Schitul Marginea, comuna Marginea este situate la 12 km de Radauti, obste de calugari. In Marginea gasiti ceramica neagra de Marginea; trebuie sa va opriti macar o clipa alaturi de olarii de la Marginea care va primesc cu drag in atelierul lor. Puteti cumpara, si de aici, multe suveniruri si cadouri pentru cei dragi (preturile sunt foarte mici, iar obiectele foarte frumoase). La 5 km de aici se afla Manastirea Sucevita, aflata in satul Sucevita, comuna Marginea, obste de maici. Drumul printre dealuri si poieni cu iarba, este foarte frumos si placut ochiului. Mare parte din acest drum, suntem insotiti de susurul raului Sucevita care curge parallel cu soseaua si care trece la 100 m nord de manastire. Pentru valoare artistic si cultural de exceptie, manastirea Sucevita figureaza printer capodoperele culturii universal luate in evident de UNESCO. Manastirea Vatra Moldovitei (Moldovita), obste de maici, situate la 30 km sud-vest de Manastirea Sucevita. Urmeaza Manastirea Voronet, obste de maici; aici mai gasiti inca putin din celebrul albastru de Voronet (la fel de cunoscu in lume ca si rosul lui Rubens), dar din pacate gasiti si mult comert; aici parca totul este de vanzare. Nu mi-a placut deloc!!! desi monument UNESCO. Manastirea este numita Capela Sixtina a Orientului pentru marea fresca de pe fatada vestica numita Judecata de Apoi. Acestea sunt o parte din bijuteriile Bucovinei pe care eu le-am vazut si le-am admirat, la care m-am inchinat si adunat. Nu pot incheia capitolul acesta fara sa amintesc de Agapia, locul cel mai drag mie. Nu am cuvinte sa descriu Agapia. Nu stiu ce sa spun mai intai: picturile lui Nicolae Grigorescu, blandetea maicutelor, linistea si piosenia locului, serbetul de zmeura facut de maicute, florile aflate intro multitudine de culori. Anul viitor urmeaza sa vizitam aceasta zona cu Agapia, Sihla, Sihastrie si restul. Tot in judetul Suceava se afla comuna Cacica, cu salina si strand cu apa sarata. Nu ocoliti strandul – este o experienta. Biserica romano-catolica de aici a fost construita in anul 1904 de catre comunitatea polon? din localitate. In anul 2000, recunoscand importan?a pelerinajelor mariane de la aceast? biserica, papa Ioan Paul al II-lea a acordat acestei biserici titlul de Basilica Minor. De asemenea, un interes deosebit prezinta si Grota Lourdes de langa biserica, construita din bucati de stanca in cinstea Maicii Domnului de la Lourdes. Nu stiu daca am uitat ceva, este posibilCu siguranta mai am multe de vazut in zona. Am omis, fara voie, sa va trimit si la Vicovul de Sus (langa granita cu Ucraina) – este plin de fabrici de incaltaminte (ex. Marelbo) de piele la preturi de producator. Succes la shopping! Mi-am adus aminte de Craciunul petrecut in Bucovina! Minunat! Aici a aflat copilul meu cum e sa mergi cu colindul si sa te intorci cu traista plina de mere, nuci, covrigi, cozonac; tot aici a aflat cum e sa te dai cu sania pe derdelus si tot aici am vazut noi, cei mari, cum arata o iarna adevarata cu zapada multa si grade putine. Bucovina este o incantare si cine merge acolo se simte, ca si mine, mult mai bogat.

Sankt Petersburg

Haideti sa vorbim despre monumentala si batrana Rusie fara sa ne ducem cu gandul mai intai la comunisti, vodka, frig; sa nu uitam istoria zbuciumata si sa admiram realizarile culturale. Pentru asta ma voi opri asupra Sankt Petersburg-ului, capitala culturala a Rusiei. Situat pe tarmul Nordic al Marii Baltice, a fost cunoscut de-a lungul timpului sub diferite denumiri Sankt Pitersburgh, Sankt Petersburg, Petrograd sau Leningrad. Aparut dintro mlastina, trecut printro istorie nu tocmai linistita, la sfarsitul sec al XIX-lea ajunsese la un nivel cultural si stiintific de invidiat in Europa. Ghidurile ne sugereaza ca punct de pornire intro excursie, Fortareata Sfintii Petru si Pavel, construita intre anii 1700 si 1721. In interiorul fortaretei exista mai multe cladiri ce merita vizitate. Catedrala Sfintilor Petru si Pavel adaposteste mormintele din marmura alba ale dinastiei Romanov . Pe malul raului Neva se afla Cabana de lemn a lui Petru cel Mare transformata in muzeu. Pe malul opus este Palatul de Vara al tarului, construit in anul 1710 si inconjurat de cea mai veche gradina din oras. Ajungem la celebrul Muzeul Ermitaj, unul dintre cele mai mari muzee din lume (adaposteste 60-70.000 de piese). Ermitajul este format din cinci cladiri: Palatul de Iarna (stil baroc), Micul Ermitaj, Noul Ermitaj, Vechiul Ermitaj si cladirea personalului. La Ermitaj isi tinea ascunse Ecaterina cea Mare colectiile de arta. Dupa unele statistici, pentru a parcurge toate salile muzeului ar fi nevoie de trei luni fara sa dormi si fara sa mananci. In spatele muzeului se afla impresionanta Piata Palatului si Columna lui Alexandru. Palatul de Marmura, comandat de Ecaterina cea Mare devine incepand cu anul 1937 Muzeul Lenin. Langa Ermitaj, in Piata Decembristilor, gasim statuia Calaretul de Bronz, care il infatiseaza pe Petru cel Mare. In apropiere se gaseste si turnul de aur al Amiralitatii, una dintre primele cladiri din oras. Nu parasiti orasul inainte de a vedea Catedrala Sf Isaac, cu fabuloasa cupola acoperita cu 100 kg aur; pentru interior au fost folosite 43 de tipuri de piatra si marmura. Totul este maret! In partea veche a orasului (Insula lui Vasili) se afla Academia de Arte construita de Ecaterina cea Mare in 1757. Pulsul orasului poate fi luat pe cea mai renumita strada din oras, Nevski prospect. Nu ratati Palatul Stroganov, Catedrala Kazan, Biserica Invierii, Filarmonica. Urmeaza o cladire oarecum mai recenta, Muzeul de Stat al Rusiei, construit intre 1819 si 1825. De-a lungul timpului, multi au fost fascinati de Camera de Chihlimbar, realizata pentru palatal regelui Frederic I din Charlottenburg, Berli. Petru cel Mare a primit-o in dar in anul 1716 si apoi a fost mutata in palatul Ecaterina de la Puskin. Cele sase panouri din lemn erau imbracate in sase tone de chihlimbar, oglinzi si mozaicuri cu pietre pretioase, motiv pentru care in secolul al XVIII-lea a fost supranumita a opta minune a lumii. Aceasta neasemuita comoara are o istorie trista; mutata de nazisti in actualul Kaliningrad, apoi deteriorata de Armata Rosie, in anul 2003 a fost restaurata. O vizita la Sankt Petersburg nu poate fi completa fara o incursiune in afara orasului, la cele cinci palate deschise pentru public. Cu trenul de la Sankt Petersburg puteti ajunge la Petrodvoret, Oranienbaum, Palatul Chinezesc cu Pavilionul de Coasta, Puskin (Tarskoe Selo, Satul Tarului), Balsoi Ekaterinski Dvoret (Palatul Ecaterina), Pavlovsk. In imensele gradini se afla Templul Prieteniei, Podul Centaurului, Baile Reci, Colonada lui Apolo, Pavilionul celor Trei Gratii. Daca esti vara la Sankt Petersburg, nu rata Festivalul Noptilor Albe, unde ai posibilitatea sa admiri balerini celebri si sa asculti muzica clasica de o inalta tinuta. Si pentru ca, la un moment dat ti se va face si foame, cei care au mai fost au recomanda restaurantul The Idiot sau fastfood-ul Miasorubka (alegi ingredientele si mancarea este preparata imediat). Deci, mergi la Sankt Petersburg si spune-ne daca ti-a placut; daca nu, macar scrie-ne daca ti-am starnit interesul. Rusia nu poate fi inteleasa Cu mintea, Si nici nu va f i masurata Cu vreo masuratoare. Are o singura trasatura: In Rusia nu ai decat credinta. Fiodor Tiucev, poet sec XIX

Palatul Mogosoaia

Anul acesta, pe 20 septembrie se implinesc 307 ani de cand Constantin Brancoveanu a dat romanilor un monument deosebit din punct de vedere istoric si architectural – Palatul de la Mogosoaia, devenit muzeu in anul 2002. Dintre personalitatile care isi leaga numele de palat, amintim ctitorul Constantin Brancoveanu si mai tarziu, principesa Martha Bibescu, cea care a redat stralucire locului (dupa ce fusese ruinat de timp si indiferenta) si datorita careia palatul a fost declarat monument istoric in anul 1945. Alte nume mari: printul John Nicholas Ghika-Comanesti, care nerevendicandu-si palatul, l-a lasat muzeu urmasilor sai si Dan Nasta, care a donat muzeului colectii deosebite de arta. Fascinat de frumusetea locurilor, Constantin Brancoveanu, inalta la Mogosoaia mai intai o biserica, purtand hramul Sfantului Gheorghe. Multe evenimente fericite si triste au avut loc in aceasta biserica, trecuta si ea, la randul ei prin multe intamplari: incendiu, renovari, conflicte funciare, bombardament. Devenit domnitor al Tarii Romanesti, in octombrie 1688, Constantin Brancoveanu decide sa ridice pe malul lacului o resedinta demna de rangul sau. Data inceperii lucrarilor nu se cunoaste, in schimb, cunoastem data finalizarii constructiei: 20 septembrie 1702 (inaugurarea a avut loc pe 20 septembrie, 14 ani mai tarziu). Palatul este inconjurat de ziduri puternice, in interiorul carora vor mai aparea un foisor, o bucatarie a palatului, numita cuhnia, Vila Elchingen (construita de Nicolae Bibescu). Poarta ce da spre livada este o constructie deosebita, avand in centru zeita Minerva. Parterul a fost destinat slujitorilor (8 camere) si etajul familiei Brancoveanu, acolo unde se gaseste celebra loggie de la Mogosoaia de inspiratie venetiana si decorata cu mare rafinament. Loggia este legata de foisorul mai sus amintit printrun salon urmat de un coridor pavat cu mozaic aurit. Palatul este inconjurat de un imens parc, amenajat de Nicolae Bibescu cu ajutorul arhitectilor peisagisti adusi din Franta. Din anul 1911, Mogosoaia devine proprietatea sotilor Martha si George Valentin Bibescu, o perioada de mare stralucire si fast pentru mosie. Martha Bibescu a redat si adaugat maretia palatului si parcului francez, cu ajutorul unei echipe de maestri italieni. Multe nume sonore au trecut pragul palatului, cu ocazia evenimentelor organizate aici. In toamna anului 1916 palatul este bombardat de aviatia germana, iar Martha Bibescu paraseste tara. Se intoarce la Mogosoaia in anul 1920 si reia lucrarile de restaurare. Intre zidurile palatului, Marta Bibescu aduna adevarate colectii de arta. Inaugurarea va avea loc de-abia in anul 1927. Au urmat ani de glorie pentru resedinta familiei Bibescu. Desi consolidat, palatul este amenintat de ape (1940); asanarile din jurul Bucurestiului si schimabrile de nivel a lacurilor ameninta fundatia. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Martha Bibescu primeste vizitele numerosilor ambasadori straini, dar si a oamenilor politici romani: Constantin Argetoianu, Gheorghe Tatarascu, Grigore Gafencu, ziaristul Pamfil Seicaru, scriitorii Mihail Sebastian, Camil Perescu, Alexandru Rosetti. In august 1944 au avut loc, si la Mogosoaia, actiuni militare. Trecand timpul si schimbanduse regimul, Martha Bibescu este constienta ca va fi din ce in ce mai greu sa pastreze intacta mosia de la Mogosoaia si in corespondenta purtata cu Petru Groza, Martha Bibescu incerca sa-l convinga de importanta ansamblului. In anul 1946, Comisia Monumentelor Istorice declara palatul si domeniul Brancoveanu-Bibescu de la Mogosoaia, monument istoric. Din nou, in 1947 palatul este amenintat de ape, iar Comisiunea Monumentelor Istorice sustine Mogosoaia prin legi si hotarari. Odata cu instaurarea Republicii Populare Romane, batrana resedinta brancoveneasca este devalizata de bogatiile sale. Cladirea era pregatita sa devina sediul Muzeului Corneliu Medrea, care a fiintat aici timp de noua ani, pana in anul 1957. Locul lui a fost luat de un muzeu de arta brancoveneasca ce adaposteste obiecte de arta valoroase. Vila Elchingen a fost si ea rechizitionata si data in uz Crucii Rosii, devenita, apoi camin de copii si in anii ’70 casa de creatie pentru scriitori. In septembrie 1945, principesa Martha Bibescu a parasit tara, cu destinatia Paris, unde a si murit, pe data de 28.11.1973. In speranta ca am reusit sa va starnesc interesul pentru Mogosoaia, pentru principesa Martha Bibescu, pentru istoria Romaniei, de fapt, va invit sa faceti o vizita acestui complex de arta brancoveneasca (ignorand privelistea intesata de vile de lux care fac nota discordanta); va mai recomand o monografie in doua volume scrisa de Chislain de Diesbach, Printesa Bibescu. 1886-1973. Ultima orhidee, publicata de Editura Vivaldi in anul 1998. In aceasta monografie veti gasi mult mai multe informatii despre Palatul Mogosoaia si despre ce a insemnat el pentru Martha Bibescu.

Curtea Veche din Bucuresti

Bucurestiul nu-ti creeaza o ierarhie a cladirilor de la inceput, ci e imprevizibil, iar asta il face fermecator. Ca targ, Bucurestiul exista inca dinainte de formarea statului independent Tara Romaneasca, la inceputul secolului al-XIV-lea, intemeietorul lui fiind considerat ciobanul Bucur sau legendarul Negru Voda. Ipoteza cea mai apropiata de adevar este aceea care aseaza vatra Bucurestiului in zona Curtea Veche, de pe malul stang al Dimbovitei (aproape de Hanul lui Manuc de astazi), unde de altfel, Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti a ridicat Cetatea Bucurestiului, ca punct fortificat de stavilire a invaziilor turcesti care aminteau de existenta Tarii Romanesti si a capitalei sale, Targoviste. Sapaturile arheologice aduc o seama de stiri concrete legate de Curtea Domneasca sau cum s-a numit din veacul al-XVIII-lea, Curtea Veche. Azi se stie ca la Curtea Domneasca au fost o serie de ziduri care s-au inlocuit si randuit, s-au suprapus ori s-au dezvoltat din vremea voievozilor celei de-a doua jumatati a secolului al XIV-lea pana la Vlad Tepes, de la Basarab cel Tinar pana la Mircea Ciobanul, de la Matei Basarab si pana la Constantin Brincoveanu. Spre sfarsitul secolului al XIV-lea, Cetatea Bucuresti sau Curtea Domneasca isi afirma tot mai mult rostul si personalitatea in viata tarii. Curtea Domneasca in vremea lui Mircea Voda zis Ciobanul s-a inaltat si s-a impodobit ca o constructie tot mai solida, mai impunatoare, care devine acum apropiata de imaginea unei cetati de scaun. Asezata intre actualul Lipscani, B-dul 1848 si raul Dambovita, aceasta resedinta domneasca va deveni nucleul Bucurestiului in veacul al XVI-lea, concentrand in jurul ei intreaga viata a capitalei. Dincolo de ziduri si raul Dimbovita se intindea o masa de constructii, de case si pravalii ale negustorilor si mestesugarilor asezati pe bresle, fiecare cu ulita lor : a Blanarilor, a Boiangiilor, a Selarilor, a Marchitanilor, a Cojocarilor, printre aceste constructii inaltandu-se si cate o casa boiereasca. Asa, de exemplu a fost casa Cantacuzinilor in secolul al XVII-lea ridicata pe celalalt mal al raului, pe actuala strada Apolodor. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea se adauga noi cladiri la Palatul Voievodal intre care si o casa cu plan dreptunghiular lunga de 25 m si lata de 6.20 m, aflata pe partea de est a vechii cetati, ce impresioneaza prin hrubele subsolului, inalte de 3.40 m ce sustineau un sir de camere inalte. In cronici este laudata si Biserica Sfinta Troita inaltata de Alexandru Voda, la miazazi de Curtea Domneasca. Nu mai putin demna de lauda se arata biserica Bunei Vestiri, construita in incinta Curtii Domnesti (singurul monument istoric pastrat pana in zilele noastre). Venit la scaunul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu da acestei curti o deosebita stralucire. El construieste o casa domneasca, numita cea mare si infrumuseteaza cladirile prin pictura, prin stucaturi si mai ales prin sculpturi, coloane, arcade, balustrade, rame de usi si ferestre. In reconstructia si reamenajarile brancovenesti s-au folosit caramida, piatra si marmura. Dupa Constantin Brancoveanu, la domnie urmeaza Stefan Cantacuzino si incepe apoi domnia fanariota. Acum pe ulitele din jurul curtii domnesti apar mai multe ateliere si manufacturi. Dupa incendiul din 1718, distrusa de cutremure, cuprinsa de paragina in urma razboiului austro-ruso-turc din 1768-1774, aceasta resedinta domneasca ajunge de nelocuit. Astfel, Alexandru Ipsilanti este obligat sa-si cladeasca in 1775 o noua curte domneasca in Dealul Spirii – Curtea Noua. Dupa construirea acesteia, cladirile vechii curti sunt cunoscute sub numele de Curtea Veche. Incet, incet Curtea Veche se transforma in ruina. Pentru obtinerea de fonduri necesare la reconstructia Curtii Noi, arse in incendiul din 1789, se vor scoate la licitatie terenuri din perimetrul Curtii Vechi si astfel terenul incepe sa fie parcelat pentru constructii particulare, dupa nevoile cumparatorilor. Monumente istorice Hanul Manuc reprezinta una din constructiile cele mai reprezentative ale orasului Bucuresti. Este construit la inceputul secolului al XIX-lea de catre Emanuel Marzioan bei, bogat negustor si important om politic al acelei vremi. Intregul edificiu ocupa coltul de sud-est al Curtii Domnesti, iar partea cea mai veche a hanului o reprezenta casa aflata pe coltul de nord-vest. Este un edificiu aproape patrat, cu subsol, parter si etaj, cu un foisor deschis larg spre albia raului si un etaj cu pereti exteriori cu suprafete ornate in stuc. In 1836, Benjamin Barker descrie hanul ca o cladire intinsa, de forma patrata cu o curte spatioasa la mijloc si inconjurata de o prispa cu cerdac unde erau aproximativ optzeci de apartamente a cate doua camere fiecare. Parterul era destinat pivnitelor si grajdurilor, precum si gazduirii calatorilor sau a persoanelor ce n-aveau mijloace sa inchirieze locuinte in oras ; camerele nu erau mobilate. La etajul intai erau calatorii in trecere, iar la etajul al doilea, cei care stateau mai mult de sase luni in oras. Etajul acesta avea de jur imprejur o galerie pe care sedeau grupuri-grupuri de calatori, de diferite neamuri : rusi, unguri, greci. In 1875 hanul beneficia de 107 incaperi la etaj, un tunel mare, la parter,de pravalii, magazine si pivnite. In birtul lui Anghelache, fostul bucatar al lui Alexandru Ioan Cuza, deschis aici, puteau fi intalniti Nicolae Orasanu, Ion Ghica gustand din alesele preparate ale casei sau ascultandu-l pe Fani Tardini. In curte, ocupand toata jumatatea de est s-a amenajat la acea vreme si o sala pentru intruniri publice, cunoscuta sub numele de Sala Dacia. Noua constructie avea un plan dreptunghiular , cu pavimentul acoperit cu rogojini, plafonul fiind decorat cu elemente zoomorfe si florale. Dupa primul razboi mondial, cladirea a fost inchisa si transformata in depozit si apoi ajunge sa fie daramata in 1935. Hanul Manuc, al carui nucleu este pastrat aproape in intregime, a fost transformat si marit in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a fost inconjurat cu un al doilea sir de pravalii si camere. Pravaliile au fost puse de data aceasta in comunicatie cu strada, iar camerele de la etaj, legate cu cele vechi, au devenit un fel de mici apartamente. Hanul cu Tei lega strada Lipscani cu strada Blanari, prezentandu-se ca un pasaj ingust, flancat pe ambele parti cu pravalii dotate cu usi si ferestre protejate cu obloane de fier. Hanul cu Tei a fost ridicat in 1833 de catre Anastasie Polizu si Stefan Popovici. Cladirea se impune prin frumusetea incaperilor construite in forma de bolta, prin feroneria care acoperea usile si ferestrele si mai ales prin ambianta medievala pe care o aduce in centrul comercial al Bucurestiului. Biserica Buna Vestire sau Biserica Curtea Veche (azi Biserica Sfantul Anton) facea parte din ansamblul arhitectonic Curtea Domneasca. Biserica a fost ridicata de Mircea Ciobanul, acelasi mare ctitor de la Palatul Voievodal. Decorul format dintr-o alternare de zone orizontale de tencuiala si fasii de caramida aparenta, este caracteristic primei jumatati a secolului al XVI-lea. Planul lacasului este trilobat, cu o singura turla pe naos. Atat cornisa cat si baza turlei sunt ornate cu siruri de caramizi in zimti, care dau monumentului o puternica amprenta autohtona. O particularitate pentru biserica Curtii Domnesti este prezenta unor contraforti in general neintalniti la lacasele muntenesti, care par a concretiza influente ale stilului gotic. De fapt, in acelasi stil sunt executate si ferestrele, mult alungite, dotate cu ancadramente de piatra. Cladirea este un exemplu remarcabil de logica constructiva si de bune formule decorative si atrage atentia asupra modului de constructie a soclului, a cornisei, al firidelor turlei, precum si asupra echilibrului ce exista intre volumele si proportiile diferitelor parti constructive ale cladirii. Astazi, in interior, biserica pastreaza fragmente din pictura realizata sub domnia lui Stefan Cantacuzino, precum si picturile lui M. Popp si C.Leca, de la jumatatea secolului al XIX-lea. Retin atentia chipurile lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiajna, aflate pe partea nordica a peretelui tabloului votiv si acelea ale lui Stefan Cantacuzino si Doamnei Pauna de pe partea sudica a aceluiasi zid. In pronaos se afla montate, fara a integra functionalitatea lacasului, doua coloane de piatra cu un frumos motiv vegetal executat in stil brancovenesc. Portalul este o lucrare din 1715 a cioplitorilor de piatra ai epocii brancovenesti. Pentru a crea un cadru corespunzator arh. H. Teodoru a construit clopotnita si cele doua corpuri de cladiri ale casei parohiale din caramida aparenta. Biserica Curtii Domnesti este cea mai veche constructie de acest gen din Bucuresti. Importanta ei pentru istoria feudala a Tarii Romanesti este deosebita. Fiind biserica principala a Curtii, aici erau primiti marii prelati ai ortodoxiei rasaritene. Din punct de vedere arhitectonic, constructia a devenit in scurt timp un prototip pentru lacasele ridicate in Bucuresti sau in tara. Biserica Doamnei este ctitoria Doamnei Maria Cantacuzino. Este o constructie solida de caramida, avand in fata un frumos pridvor ridicat pe opt coloane libere de piatra. Interesanta ca monument de arhitectura, mai ales pentru elementele de detaliu, coloane, rame de ferestre si usi, Biserica Doamnei este pretioasa si pentru decorul ei pictural. Ramele de piatra impodobite cu baghete intretaiate, incadreaza ferestrele, amintesc de arta decorativa moldoveneasca. Biserica Stavropoleos a fost construita in 1724. Biserica impresioneaza puternic prin coloanele pridvorului, cu baze si capiteluri in frunze de acant, prin peretii cu brau sculptat, prin arabescurile desenate pana sub strasina, prin ferestrele incadrate cu modele sculpturale. Fatadele sunt impartite in doua registre neegale de un brau format din ghirlande de flori si frunze sculptate in piatra. Registrul interior este decorat cu o serie de firide alungite, ale caror arce se sprijina pe semicoloane. Registrul superior este decorat cu un sir de medalioane circulare. Toata suprafata zidurilor este acoperita cu o impletitura de motive florale viu colorate (predomina nuantele de rosu si galben). Elementul cel mai de pret este pridvorul, care este una din cele mai frumoase realizari de acest gen din arhitectura romaneasca. Sculpturile executate in piatra dau eleganta deosebita pridvorului, alaturi de armonia proportiilor si de frumusetea liniilor de arhitectura. La fel de pretioase sunt chenarele ferestrelor si rama de piatra, impreuna cu cele doua canturi de lemn ale usii. Biserica Sfintul Gheorghe Nou reprezinta unul dintre cele mai valoroase monumente ale Bucurestilor. La inceputul secolului al XVIII-lea lacasul devine impropriu folosirii, fiind mic si intunecos, fapt ce l-a determinat pe Constantin Voda Brancoveanu sa porunceasca inlocuirea lui cu o biserica de dimensiuni mari, ce avea pardoseala facuta din dale mari de marmura alba. Catapeteasma altarului din biserica este lucrata in stil brancovenesc si are sculptat un splendid motiv vegetal. Sperand ca v-am starnit interesul, nu-mi ramane decat sa va invit sa le vizitati, apoi sa ne impartasiti parerile voastre…

Bucuresti, 550 de ani

Bucuresti – La multi ani, sa ne traiesti! Cu ocazia implinirii a 550 de ani, Bucurestiul se aniverseaza !!! Zilele Bucurestiului vor fi deschise la Muzeul Bucurestiului (12.09.2009) prin expozitii si emisii filatelice. Asociatia Bucurestiul meu drag organizeaza expozitia foto Trecut-au anii, unde vom intalni un Bucuresti interbelic pus fata in fata cu Bucurestiul zilelor noastre. Si Muzeul Cotroceni ne invita la o incursiune in timp, in palatul de la 1900. Fundatia Calea Victoriei organizeaza impreuna cu Adrian Majuru o Promenada prin Bucurestiul patriarhal cu plecare de la Hanul lui Manuc (12.09, ora 17.00), urmand Piata Unirii – Aleea Dealul Mitropoliei Aleea Patriarhiei – Str.11 Iunie Str. G-ral Candiano Popescu Calea Serban Voda Str. Bibescu-Voda – Piata Unirii. Aceasta incursiune urmareste deschiderea participantilor la vizite ulterioare. Pe 17 septembrie, Fundatia organizeaza un atelier sustinut de istoricul Georgeta Filitti, o incursiune la sfarsitul secolului XIX, in perioada cunoscuta sub numele de La Belle Epoque. Vom afla lucruri interesante despre regele Carol I, politicieni, oameni de teatru, scriitori ai acelor vremuri, despre cum eram vazuti de strainii ce ne treceau granitele, despre boieri si negustori, despre obiceiurile vremii. 18 20 septembrie, Asociatia I Love Bucharest prezinta un proiect cultural si educativ numit Cine e Mitica?, desfasurat in Centrul vechi al capitalei. Va fi organizat un traseu cu plecare tot de la Hanul lui Manuc, de asta data presarat cu indicii la fiecare oprire. Vor fi astfel descoperite 10 locuri, iar la final, participantii vor primi premii. Hainele de epoca, trasurile, comerciantii ambulanti, concertele vor fi prezente in permanenta pe strazile capitalei in aceasta luna. Un alt punct pe harta manifestarilor este Noaptea Alba (19 septembrie), eveniment cu care ne-am obisnuit deja. Targul de toamna al colectionarilor se va desf?sura in perioada 19 – 20 septembrie 2009 la Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu), iar tot acolo se va desfasura Salonul filatelic national Bucuresti 2009, “Bucuresti 550 de ani”, n perioada 9 – 15 octombrie 2009 Cu aceeasi ocazie, Revista “Vacante&Calatorii” organizeaza editia a X-a a Salonului National de Fotografie Turistica Bucuresti 550 de ani, expozitie si concurs. Expozitia fotografiilor selectate de catre un juriu de specialitate va fi gazduita de Romexpo, in cadrul Tirgului de Turism al Romaniei, care va avea loc in perioada 15 18 octombrie 2009. Acestea sunt o parte dintre manifestarile ce se vor desfasura in luna septembrie in Bucuresti. Bucurestiul va fi sarbatorit si in Cehia, unde Institutul Cultural Roman din Praga va sustine programul cultural Luna 9 a Bucurestiului. Evenimentul va debuta pe data de 9 septembrie cu expozitia semnata de Dan Perjovschi. Serbarile vor continua pana pe data de 2 octombrie.

Memoria strazilor din Bucuresti

Si strazile au memoria lor. O memorie asternuta in fiecare colt de casa, care poate sa dainuiasca prin veacuri sau sa dispara prematur. Oricat ne vom stradui sa intalnim� o simbioza intre istorie si functionalitate, nu vom avea un cadru mai concludent decat zona Curtea Veche. Este acel nucleu care in pofida numeroaselor calamitati naturale, a ocupatiilor straine, nu numai ca nu a disparut, ci s-a consolidat mereu. Lumea sfarsitului� secolului al XIX-lea metamorfozeaza Curtea Veche si o transforma in strazi flancate cu unul sau doua caturi, dar centrul va ramane tot aici. Neasteptatul apare la tot pasul, amintind cu obsesie ca aici a fost un centru de civilizatie romaneasca. Este greu, am putea spune, aproape imposibil sa reconstituim paienjenisul� ulitelor de alta data din centrul Bucurestilor. Documentele atesta primele ulite in Bucuresti abia in secolul al XVI-lea, atunci fara o denumire proprie. Strada Covaci a fost deschisa dupa scoaterea la mezat a Curtii Domnesti din 1798. La sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea, strada beneficia de cunoscutul renume al restaurantului Iordache, instalat in imobilul de la nr.3. impresiona prin saloanele cu plafoane in stuc si prin peretii sai ornati cu semicoloane si semicapitele. Strada Gabroveni poarta denumirea de la hanul cu acelasi nume. Cercetarile arheologice recente au� scos la iveala pe aceasta strada� un sir de stalpi de stejar pusi unul langa altul ce marcheaza limita nordica a Curtii Domnesti. Printre cladire cele mai interesante se aflau Hanul Gabroveni si Hotelul Gabroveni. Strada Halelor a fost amenajata dupa canalizarea Dambovitei in 1881. Pana la acea data nu exista o strada pe latura sudica a Hanului Manuc. Ulita cea Mare – Lipscani este una din cele mai vechi artere de comunicatie din Bucuresti. Deschisa in imediata apropiere a Curtii Domnesti ea a polarizat, fara intrerupere viata mestesugareasca si comerciala a orasului. In secolele� XVI – XVIII ulita cea mare era impartita pe diferite mestesuguri sau branse de comert. Strada Lipscani a reprezentat intotdeauna zona cea mai atractiva a centrului Bucurestiului, unde se aflau cele mai luxoase magazine, care prin marimea si stralucirea lor semanau cu� magazinele vieneze. In cursul secolului al XIX-lea aspectul strazii s-a schimbat radical prin constructia unor cladiri cu unul sau doua etaje. Tot acum incepe sa se foloseasca tot mai des tabla pentru acoperisuri, inlocuindu-se aproape complet sita,iar in locul zarafilor apar si se inmultesc intreprinderile bancare. Strazile� Lipscani si Smirdan vor deveni acum centrul bancilor din Bucuresti. Strada Smirdan apare in documentele secolului al XVII-lea sub numele de �Podul spre hanul lui Serban Voda� sau �Ulita care merge de la Curtea Domneasca spre biserica grecilor�, fiind una dintre vechile artere ale orasului medieval. Strada Selari face parte dintre cele mai vechi artere de circulatie din Bucuresti, in jurul ei construindu-se mahalaua Selari. In Pasajul Selari stramtorat in jurul anului 1900 prin ridicarea caselor ce-l strajuiesc, a functionat timp de mai multe decenii Bursa din Bucuresti.

Centre istorice in Romania

Romania se poate lauda cu centre istorice in diferite orase. Adevarate comori culturale cat si istorice, unele intrate chiar in patrimoniul UNESCO. Bucuresti, Sibiu, Sighisoara, Deva, Brasov, Constanta, Targu Mures, Targu Secuiesc, Medias, Alba Iulia, Timisoara, Baia Mare, Piatra Neamt, Sighetu Marmatiei, Suceava, Iasi, Blaj, Targoviste, Lugoj, Bistrita, Hunedoara, Botosani, Craiova se pot mandri cu astfel de centre istorice. Centrele istorice poarta amprenta fondarii oraselor. Orasele au, practic, propria personalitate. Bucuresti si renumita sa Curte Veche atrag in permanenta turisti. Hanul lui Manuc, Hanul cu Tei, Biserica Sf. Anton, Biserica Doamnei, Biserica Stavropoleus, Biserica Sf. Gheorghe Nou, cat si strazile cu o istorie incarcata in spate precum Lipscani, Smardan, Gabroveni, Covaci, Selari, mai animate ca oricand. Sapaturile din centrul istoric au scos la iveala hanuri importante ale Bucurestilor de altadata, dar si vestigii stradale din secolele XVIII si XIX. Centrul istoric al Sibiului este unul dintre cele mai bine pastrate locatii istorice din Romania. Piata Mare este centrul orasului, prima data mentionat in 1411 ca piata de cereale, un loc in care istoria se intalneste la fiecare pas. Aici avem Palatul Bruckenthal si Breasla Croitorilor. Turnul Sfatului este cel mai cunoscut monument istoric al orasului Sibiu. Turnul a avut diverse intrebuintari, de la depozit de cereale la punct de observatie a incendiilor, de la arest temporar sau chiar la muzeu de stiinte naturale la mijlocul sec. al XVIII-lea. Turnul a adapostit si o sectie de exponate medievale ce apartinea Muzeului Brukenthal. Turnul Scarilor este cea mai veche constructie care s-a pastrat si astazi intacta. Turnul Archebuzierilor a devenit Turnul Panzarilor dupa numele breslei ce-l avea in grija. Turnul Olarilor, construit n sec. XV a fost consolidat un secol mai tarziu. Turnul Dulgherilor a fost restaurat in 2007. Turnul Gros, o constructie masiva din caramida, a gazduit primul teatru din Sibiu, iar in prezent este sediul Filarmonicii de Stat Sibiu. Turnul Pielarilor a fost refacut in mai multe randuri. Iar Turnul Pulberariei, dupa cum ii zice si numele, era folosit pentru depozitarea prafului de pusca. Insa Sibiul nu se remarca doar prin Turnuri. Un loc deosebit de romantic este si Pasajul Scarilor ce face legatura dintre Orasul de Sus si Orasul de Jos. Tot aici se afla si cel mai vechi local din Romania, restaurantul Butoiul de Aur. Se spune ca insusi Mihai Viteazul, dupa batalia de la Selimbar, ar fi servit masa aici. Iata un alt motiv pentru care trebuie sa-l vizitati. Un alt loc celebru in Sibiu, de asemenea monument istoric pe care nu trebuie sa-l ratati, este si Podul Mincinosilor. Legenda spune ca podul se va prabusi daca cineva va sta pe el si va spune o minciuna. Tot in Centrul Istoric gasiti si Biserica evanghelica, Biserica franciscana, Biserica Ursuline si Biserica catolica. In 2007 Sibiul a fost capitala culturala europeana. Sighisoara este una dintre putinele cetati locuite din Europa. Si aici fiecare Turn, fiecare casa are cate o poveste. Casa cu cerb, Casa Vlad Dracul (legenda spune ca aici ar fi locuit Vlad Dracul in timpul sederii lui la Sighisoara), Casa Florentina. Turnurile si bastioanele, asisderea. Turnul Cositorarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Fierarilor, Turnul Franghierilor, Turnul Tabacarilor. Fiecare al cate unei bresle de mestesugari. Insa cel mai interesant este Turnul cu Ceas, transformat din 1899 in muzeu de istorie si muzeu al armelor. Centrul istoric din Blaj este dominat de grandioasa Catedrala Greco-Catolica Sfanta Treime, singurul lacas de cult din Romania construit in stil baroc. Alaturi se afla sediul primei scoli in care s-a predat limba romana si Palatul Cultural inaugurat in 1936 in prezenta regelui Carol al II-lea. Centrul istoric mai cuprinde Piata 1848 si patru strazi: Astra, Petru Pavel Aron, Mitropolit Vancea si Timotei Cipariu. Luna trecuta au demarat lucrarile de refacere a centrului istoric. Insa modernizarea Pietei 1848 nu va afecta conceptul peisagistic existent in parcul de 8500 mp, opera marelui botanist Alexandru Borza. Cartierul Cetate din Timisoara are o valoare culturala si istorica deosebita. Dar si cartierele Iosefin si Fabric. Cele mai vechi cladiri ale actualului centru istoric al Timisoarei au fost construite la nceputul secolului XVIII. Localitatea este nsa mult mai veche, dar cu exceptia unei parti din castelul Huniade, nici structura urbana medievala, nici cladirile dinainte de 1716 nu mai pot fi vazute astazi. Castelul Huniade este singura cladire care s-a pastrat din perioada medievala. In nordul orasului a fost proiectata Piata Unirii. O noua catedrala si Palatul Episopal, adaugate Palatului Guvernatorului, au imbogatit noua piata. Acesta din urma a devenit cel mai mare palat al orasului. Piata Unirii se remarca la inceputul secolului al XX-lea prin aerul de epoca al caselor. Alte monumente istorice din zona: Bastionul Cetatii si Biserica Militara.In Timisoara, exista n total 14.000 de cladiri istorice. Daca ajungi in Deva, nu ai cum sa ratezi Cetatea, care dateaza din anul 1269. Orasul medieval s-a dezvoltat la poalele Dealului Cetatii. Castelul Magna Curia, numit si Castelul Bethlen, a fost transformat si extins in 1621 de contele Gabriel Bethlen, iar in prezent gazduieste o importanta colectie arheologica cu exponate numismatice si etnografice. In Targu Mures intalnim Cetatea Medievala, care este amplasata in apropierea centrului municipiului. Complexul Cetatii ocupa aproximativ 4,3 ha si este alcatuit dintr-o incinta fortificata cu sapte bastioane ce poarta numele vechilor bresle si unite prin ziduri ce formeaza o mare curte interioara, in cadrul careia se gasesc Biserica Reformata si Cladirea Manutantei. De asemenea, Catedrala ortodoxa cu hramul Inaltarea Domnului, Statuia ecvestra a lui Avram Iancu situata langa catedrala ortodoxa, Palatul Tholodagi, construit intre anii 1759-1762 si Palatul Teleki, o cladire baroca, adaposteste astazi biblioteca Teleki. In Brasov, Biserica Neagra este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectura gotica din Romania care adapostete o valoroasa colectie de covoare orientale si renumita orga cu 4000 de tuburi. Tot in centrul istoric avem Turnul Negru, Turnul Alb, Bastionul Graft, Bastionul Tesatorilor (astazi muzeu al Brasovului medieval unde se poate vedea o colectie de arme medievale), Poarta Ecaterina, Poarta Schei. O strada celebra in Brasov este Strada Sforii, cea mai ingusta din Europa ( 1.32 m latime si 83 m lungime). Nu uitam Casa Negustorilor si Casa Sfatului, astazi muzeu de istorie. Prima Scoala Romaneasca, construita in 1495, pastreaza elementele stilului baroc. Sinagoga, construita in 1899, a fost renovata complet in 2001. Si orasul Medias se remarca prin turnurile medievale: Turnul Pietrarilor, Turnul Forkesch, Turnul Trompetilor. Casa Schuller situata in Piata Centrala a fost folosita ca han, birt si berarie. In centrul medieval se afla si Biserica Sfanta Margareta , o constructie in stil gotic ce dateaza din 1480. Partea cea mai importanta a altarului este reprezentata de opt tablouri pictate cu scene din patimile lui Isus, picturi realizate de un pictor necunoscut, dupa modelul altarului din biserica Schottenstift din Viena. Centrul vechi al Mediasului a fost punctul de intalnire al micilor producatori de cereale, sticla, olarit, textile. Bistrita avea 13 turnuri si un bastion in 1485. Monumente istorice in centrul vechi: Complexul Sugalete, un ansamblu arhitectural gotic, construit in sec. XV, Biserica evanghelica in care se gaseste cea mai veche sculptura ecvestra din Transilvania si Turnul Dogarilor ce facea parte din zidul de aparare al orasului (astazi gazduieste un original muzeu de masti si papusi). In Hunedoara, Castelul Corvinestilor este cea mai bine pastrata cladire medievala din sud-estul Europei. In prezent, castelul a fost transformat in muzeu, putand fi vizitate galeria si donjonul, Turnul Capistrano, Sala Cavalerilor, Turnul buzduganelor si Bastionul alb, Sala Dietei cu portretele pictate ale domnilor Matei Basarab si Vasile Lupu din Moldova. Constanta este cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei. In perioada evului mediu, Constanta era una dintre pietele comertului genovez, de aici ramanand Farul Genovez.In Constanta se pot gasi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Cazinoul, de tip art nouveau, Geamia veche si Sinagoga veche, Biserica greceasca, Palatul printului Sturdza. Centrul istoric din Targu Secuiesc este de forma ovala si are un stil unic in Europa: din el ies, in forma razelor soarelui, niste stradute infundate (72). In centrul istoric gasim cladirea Primariei, Casa de Cultura, strada Gabor Aron, Biserica reformata, Casa lui Turoczi Mozes, iar cea mai impunatoare cladire este casa ridicata de familia Csiszar. Cetatea Alba Carolina, fortareata cu 7 bastioane in forma de stea, reprezinta practic centrul istoric al orasului Alba Iulia. In interiorul fortificatiei sunt: Catedrala Reintregirii, Muzeul si Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolica, Celula lui Horea, Closca si Crisan, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat in memoria lui Horea, Closca si Crisan. Catedrala romano-catolica Sf. Mihail este cel mai valoros monument de arhitectura din Transilvania, de aceasi varsta cu celebra Catedrala Notre-Dame de Paris. Centrul istoric din Sighetu Marmatiei detine cladirea fostei Prefecturi a Maramuresului, Muzeul Maramuresului care a adapostit initial o manastire catolica si o scoala piarista, casa cu cariatide construita in 1890 si care astazi gazduieste o librarie, cladirea destinata Tribunalului Comitatens ce a functionat ca spital militar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Palatul Cultural Astra si fostul sediu al Bancii Nationale situat la intersectia strazilor Iuliu Maniu si Mihai Viteazul. Centrul istoric din Baia Mare este reprezentat, de fapt, de Fosta Piata Centrala, in prezent Piata Libertatii. Aici se afla Casa Iancu de Hunedoara (parte a vechiului castel medieval), Localul Monetariei Imperiale (in prezent muzeu de istorie si arheologie), Vechiul han Vulturul Negru, Casa Lendvay. Centrul istoric din Botosani include Biserica Uspenia ctitorita de Elena Rares in 1552. De asemenea, Centrul vechi include un numar mare de cladiri ce dateaza din secolele XVII – XVIII. Cladirile sunt dispuse sub forma de L, iar curtile interioare prezinta stilul clasic al caselor de targoveti, cu galerii din stalpi de lemn, balcoane din fier forjat si geamlacuri sustinute de console din lemn. O zona incarcata de istorie si cultura este si centrul istoric din Craiova. Orasul si-a pastrat in mare parte atmosfera specifica perioadei. Casa Baniei dateaza din 1699 si este una dintre cele mai vechi cladiri ale orasului. A fost refacuta de Constantin Brancoveanu si a servit drept locatie pentru adunarile divanului Craiovei, drept locuinta pentru episcop, tribunal, cartier pentru Murtaza Pasa, dar si pentru prima scoala din Craiova. Centrul istoric din Lipova este reprezentat de piata Unirii, azi transformata in parc. Tot in aceasta piata se gasesc trei monumente istorice importante: vechea biserica ortodoxa, vechea scoala romaneasca si bazarul. Sub bazar se pastreaza o uriasa pivnita, folosita initial pentru magazii. In Centrul vechi al orasului Targoviste gasim frumoasele case ale nobilimii si negustorilor si faimoasa manastire “Stelea”, care dateaza din secolul al XVI-lea. Targoviste a fost supranumit si “Florenta Valahiei”, de unul dintre scriitorii contemporani, Mircea Horia Simionescu. Centrul istoric din Suceava include Curtea Domneasca, Biserica Sf. Dumitru si Turnul Lapusneanu, Biserica Domnitelor, Biserica Sf. Gheorghe – Mirauti. Curtea Domneasca din Suceava este considerata ca fiind cea mai reprezentativa realizare a arhitecturii din intregul ev mediu moldovenesc, monument istoric alaturi de Cetatea de Scaun a Sucevei si Cetatea de Vest (Cetatea Scheia). Si zeci de case de patrimoniu. In centrul vechi din Iasi, pe strazile Lapusneanu, Cuza Voda si Lascar Catargi se afla peste 1000 de imobile cu valoare de patrimoniu. Iasul medieval avea centrul chiar in zona actuala a Halei Centrale. In aceeasi zona se afla limita fostei Curti Domnesti, dar si pivnitele cronicarului Grigore Ureche. Centrul istoric din Piatra Neamt este format din Curtea Domneasca, Biserica Domneasca Sf. Ioan Botezatorul, Turnul lui Stefan cel Mare. In 1957, George Calinescu scria despre Turn: Un turn zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, apara ca o sulita aceasta mica fortareata. Pe strada Stefan cel Mare, alte monumente: Casa Menzilului Postei – cea mai veche casa din cartier, Casa Semaca, Casa memoriala Calistrat Hogas. Casa Paharnicului este tot ce a mai ramas din vechea piata a orasului. Turnul-clopotnita “Sf. Nicolae” este cel mai vechi vestigiu din Lugoj. Aproape de el, regasim Biserica ortodoxa “Adormirea Maicii Domnului” declarata monument istoric. Ambele situate in centrul vechi, acolo unde incepe bulevardul Victor Vlad Delamarina. Urmeaza Piata Iosif Constantin Dragan, Catedrala Greco-Catolica “Coborarea Sfantului Spirit”, si Podul de Fier, simbolul Lugojului. Mai trebuie mentionata si Vechea Prefectura ce inchide latura de est a Pietei Iosif Constantin Dragan. Vechiul Han al Postei, de numele caruia se leaga sederea lui Mihai Viteazul, este astazi sediul Protopopiatului si al Parohiei Ortodoxe.

Pestera Ursilor

Pestera Ursilor este o minunatie a naturii. Pestera se afla in comuna Pietroasa, satul Chiscau, la o altitudine de 482 m. Pestera Ursilor a fost descoperita din intamplare in urma lucrarilor de exploatare a calcarului din cariera de la Chiscau. Insa prima explorare completa dateaza din 1975 si a fost facuta de cercul de speologi amatori Speodava. Din 1980, pestera intra in circuitul turistic fiind prima pestera amenajata la nivelul tehnicii mondiale. Pestera detine 1500 m galerii pe 2 niveluri principale de carstificare. Nivelul superior are 800 m lungime. De la intrarea in pestera se patrunde intr-un tunel artificial de 12 m. Galeria care urmeaza este numita Galeria Oaselor datorita craniilor de urs de caverna care zac pe podea. Galeria Oaselor are 150 m lungime. La capatul acesteia se afla o bifurcatie care duce spre alte 2 galerii: Galeria Emil Racovita a carei bolta este la 10 m inaltime si Galeria Lumanarilor care isi datoreaza numele unor formatiuni mai neobisnuite, stalagmite albe pe flancurile carora calcitul s-a depus ca ceara pe lumanari. Capatul acestei galerii se prelungeste cu un alt tunel artificial de 16 m si care duce spre iesire. Nivelul inferior este de 700 m lungime. Aici stalagmitele sunt mai rare. Insa aici se conserva vestigii ale prezentei ursului de caverna, culcusuri si amprente de gheare. Aici se afla chiar un schelet aproape complet de urs. Pentru vizitarea pesterii nu este nevoie de un echipament special. Temperatura este de aprox. 10 gr. Program: 9 – 18; 15 ron intrarea.

Salina Praid

Va mai amintiti de basmul Sarea in bucate a lui Petre Ispirescu si de importanta data sarii? Sarea a fost mentionata inca din timpurile stravechi. Fenicienii au fost primii negustori ai sarii. Egiptenii pretuiau atat gustul sarii, cat si insusirea de imbalsamare a mortilor. Romanii au numit-o ,,harul pamantului”. Pliniu cel Batran scria in lucrarile sale cum se obtinea sarea din apa marii. In Africa si Etiopia o strachina de sare era folosita ca moneda de schimb, deci valora enorm de mult. Inceputurile Salinei Praid dateaza inca din epoca romana, iar zacamantul de sare din Praid constituie unul dintre cele mai mari masive de sare gema din Europa. Tratamentele din cadrul Salinei au inceput inca din anii ’60. Intrarea in Salina se face numai cu autobuze speciale. Drumul dureaza aproximativ 5 minute, iar la capatul acestui traseu este intrarea in Salina. Se coboara cele 300 de trepte si esti deja in Sala Mare. Salile din subteran sunt dotate cu sistem de iluminat, terenuri de joaca pentru copii (leagane, tobogane, castele gonflabile, caluti), pentru adulti (ping pong si biliard), mese (dotate cu prize), banci, buticuri, o capela ecumenica simpla, sfintita in 1993, ai carei pereti detin figuri sculptate din sare, dar in care se tin slujbe miercurea, joia si vinerea pentru ortodocsi, catolici si reformati, pentru toti cei care trebuie sa stea mai multe ore pe aici. Un alt punct de atractie in Salina il constituie Muzeul. Bogat in cristale de sare, unelte folosite in exploatarea sarii si obiecte de arta populara. Dar nu este singurul lucru care atrage vizitatorii. Pe peretii din subteran sunt afisate lucrarile sculptorilor si pictorilor, realizate in taberele de creatie artistica organizate aici, anual. Tot in Salina puteti vizita si degusta tot feluri de soiuri de vin in Galeria Vinurilor. Pretul de intrare aici este de 15 ron. Tratamentele constau, practic, in inhalarea aerului din mina. Aerul este puternic ionizat si eficient in bolile cailor respiratorii – boli astmatice, bronsitice, alergice. Sunt necesare cel putin 4 ore / zi pentru rezultate bune. Temperatura in salina este de 16 grade Celsius si este asemanatoare aerosolurilor reci. Concentratia ridicata a bioxidului de carbon stimuleaza centrul respiratoric si intensifica aerisirea plamanilor, iar valoarea scazuta a PH-ului aerului din salina contribuie la micsorarea florei bacteriale. Programul de vizitare variaza in fiecare luna. Din – 14.09.2009 Luni – Sambata TRATAMENT 7.45- 14.00 VIZITARE 8.00- 15.00 Intrarea in Salina este posibila numai in cazul in care se aduna minim 25 de persoane. DUMINICA Numai program de vizitare VIZITARE 9.00 – 14.00 Preturi de intrare: Vizitare si transport in Salina - Adulti: 20 lei - Elevi si copii: 12 lei Tratament subteran si transport in Salina: - Adulti: 8 lei/zi - Copii: 5 lei/zi

Salina Slanic Prahova

Salina Praid mi-a ramas in suflet, insa toate Salinele din Romania sunt unice. Fiecare se remarca prin cate ceva. Eu va recomand sa le vizitati pe toate. Salina de la Slanic Prahova este cunoscuta ca fiind cea mai mare salina din Europa, iar Muntele de sare din Slanic Prahova este unic in lume. Salina este formata din 14 camere, suprafata totala fiind de 78.000 metri patrati. Coborarea in salina nu se face ca la Praid, pe scari, ci cu un lift care-ti da ceva fiori. Chiar daca nu seamana cu un lift de bloc, chiar daca se cam zgaltaie si face zgomot si chiar daca ti se infunda urechile din cauza presiunii, pare mult mai sigur. Nici nu am auzit pana acum sa se fi intamplat ceva neplacut. Salina este slab luminata si mai putin amenajata decat cea de la Praid. Ai totusi la dispozitie locuri de joaca, un teren de sport, o sala cu mese de biliard si un bufet. In plus, ii poti vedea pe Burebista, Traian, Decebal, Eminescu, Mihai Viteazu, statui sculptate in sare de artistul Iustin Nastase. Tratamentele constau ca in cazul oricarei saline (dupa cum am mentionat deja in articolul despre Salina Praid) in inhalarea aerului puternic ionizat, eficient in bolile cailor respiratorii � boli astmatice, bronsitice, alergice. Sunt necesare cel putin 4 ore / zi pentru rezultate bune. Temperatura este de aprox. 12 grade Celsius, deci va trebuie niste haine mai groase. Incercati si produsele Salinei Slanic: sarea de baie sau vegeta. Sunt mai ieftine si mai bune. Program de vizitare: Marti – Vineri 9:00-13:00; Sambata – Duminica 9:00-17:00 Luni inchis Taxa intrare: - Adulti: 14 ron - Elevi, studenti: 7 ron - taxa foto: 6 ron taxa video: 12 ron Gratis pentru copiii sub 3 ani

Muzeul palariilor de paie

Muzeul Palariilor de Paie din Criseni, jud. Harghita este unic in Romania. Situat la aproape 50 km de Tg Mures si aproape de un alt sat celebru, Bezid. Palarii cu boruri largi, palarii cu “gauri” sau “stresini” pentru femei, palarii pentru vanatori, sepcute din paie, cureluse colorate atrag mii de vizitatori anual. Fiecare piesa din muzeu este unicat. Muzeul a fost infiintat in 2001 de Szocs Lajos a carui familie se ocupa de fabricarea de palarii de paie, de trei generatii incoace.� Muzeul este amenajat intr-o casa traditionala cu trei camere. In prima camera puteti vedea toate tipurile de palarii. In cea de-a doua, alte produse fabricate din paie: decoratiuni pentru pomul de Craciun, sacose, cosulete pentru paine, diverse suporturi pentru sticle, servetele, scobitori, creioane iar in ultima camera� sunt expuse utilajele folosite in confectionarea palariilor de paie. Tot aici veti vedea cea mai mare palarie din paie (diametru 2 metri), intrata in Cartea Recordurilor. Intrarea este gratuita, insa este binevenita orice donatie pentru intretinerea Muzeului. In fiecare vara sunt organizate tabere pentru copiii care vor sa invete cum se realizeaza palariile din paie. In curtea muzeului gasiti si un mic magazin cu produse din paie expuse pentru vanzare. Adevarate suveniruri! Tot in curtea muzeului, puteti vedea o impresionanta colectie de pietre, “trovanti”. Sunt acele pietre cioplite si slefuite de natura sub diverse forme: sapca, rata, iepure, ciuperca samd. Si tot in curte, o colectie de indicatoare, care arata locurile de unde au venit oaspetii si numarul de kilometri, dupa cum ne spune Szocs Lajos. Localitati din Europa, Australia, Cuba si chiar China. Va recomandam, asadar, sa vizitati acest unic muzeu si va asteptam sa ne impartasiti dupa aceea impresiile!

Pensiunea Rozalia

Astazi va recomand Pensiunea Rozalia din Crit. Satul Crit se afla in apropiere de soseaua care leaga Sighisoara de Brasov (1 km de E60), mai exact la 10 km de Saschiz. Vechea denumire a satului, Kreuz (cruce) se datoreaza, conform traditiei locale, unei cruci mari, vizibile de la distanta din Cloasterf si Mesendorf. Pensiunea se afla la nr. 100. O zona deosebita a Transilvaniei; toate casele sasesti sunt curate, ingrijite, oameni civilizati si primitori. Gazda Pensiunii, doamna Rozalia Anghel, ne-a intampinat cu o palinca buna, facuta in casa. Apoi ne-am asezat la masa, o ciorbica de caprior si snitele tot din caprior.� In viata mea n-am mai mancat o ciorba atat de buna, si mai ales de caprior. Ei sunt specialisti in mancaruri vanatoresti, dar si traditionale unguresti, sasesti sau moldovenesti. Daca nu vrei sa mananci de la ei, ai la dispozitie o bucatarie complet utilata in care poti sa-ti gatesti ce vrei. Dar cu siguranta nu vei refuza mancarea gatita de doamna Rozalia. Vin turisti straini in mod special pentru aceste preparate. Ce mi-a mai placut? Faptul ca ei folosesc produsele animale sau vegetale din productia proprie. Gasiti astfel la ei ceaiuri din zeci de plante medicinale – ceai de galbenele, menta, musetel, coada soricelului, ceai de matase de porumb, dar si niste gemuri dementiale si siropuri facute din toate fructele din gradina si din fructe de padure. Am mai cumparat si pentru acasa un gem de rubarbar cu capsuni. Camerele (4) sunt spatioase si dotate cu tv. Centrala proprie. Acces la internet wireless pentru cei mai pretentiosi, insa sunt atat de frumoase locurile si atat de multe de vizitat in zona si imprejurimi, atata liniste si aer curat, incat este pacat sa sacrifici toate acestea in favoarea internetului. La 10 km de pensiune se afla satul Viscri si una dintre cele mai interesante biserici fortificate sasesti. Preturile sunt foarte ok, cazarea 35 ron / persoana; micul dejun, 18 ron,� pranzul, 30 ron si cina 35 ron de persoana. Rezervarile se pot face la: Mobil: +40 745 268 947 Tel/Fax: +40 �268 248 709

Palatul Stirbei din Buftea

Orasul Buftea este situat la 20 km nord de Bucuresti. Localitatea este strabatuta de doua drumuri nationale, DN1A Bucuresti – Targoviste – Brasov si DN7 Bucuresti � Pitesti. Ei bine, resedinta domnitorului Barbu Stirbei este locatia in care vom �merge� astazi. Cand inchid ochii parca simt mirosul patrunzator al tufisurilor de stejar care isi raspandesc indeosebi aroma spre seara si par a-si revarsa pana si fundul sufletului in ceasurile racoroase ale amurgului. Iata cum descrie Regina Maria a Romaniei, frecventa musafira a familiei Stirbei domeniul de la Buftea. Incantatoarea resedinta cuprinde palatul, capela si parcul de 30 de hectare. Primul Stirbei stabilit la Buftea este marele vornic Barbu C. Stirbei, care a lasat mostenire domeniul nepotului sotiei sale, Barbu Bibescu (pe care l-a infiat). In 1849 Barbu Stirbei a devenit domn al Tarii Romanesti pentru o perioada de sase ani (1849-1853 si 1854-1856). El, supranumit Printul, este cel care a construit Palatul Stirbei din Bucuresti, Calea Victoriei, nr. 107 (1835). Fiul sau aduce modificari palatului, cel de la Buftea fiind lasat oarecum in paragina, si singurul aport adus zonei fiind cele doua biserici din satul Flamanzi si Buftea. Dintre toti mostenitorii Printului, doar Alexandru B. Stirbei se preocupa de domeniul de la Buftea, construind un palat si o capela si amenajand un parc admirat de toti cei ce ajungeau pe domeniu. Palatul are patru niveluri, cu exterior gotic si interior sculptat in lemn, cu o scara interior de stejar, inscriptionata cu blazonul familiei si monograma lui Alexandru Stirbei. Palatul Stirbei a fost foarte vizitat de multe generatii apartinand aceleiasi categorii sociale (Vasile Alecsandri, Lascar Catargiu, Titu Maiorescu). Tot la Buftea, Elisabeta Cantacuzino-Pascanu, sotia lui Voda Stirbei a infiintat un spital. In urma pierderii dragii sale sotii (1885), Alexandru Stirbei a inceput construirea unei capele in parcul de la Buftea, capela pictata in interior de Gheorghe Tattarescu. La 2 martie 1895 Alexandru Stirbei inceteaza din viata, lasand mostenitor la Buftea, pe fiul sau printul Barbu Stirbei. Acest nou proprietar al domeniului aduce viata la Buftea. Incep petreceri si baluri despre care se va vorbi mult. Aici infiinteaza ferme si pepiniere, o laptarie, o moara si o fabrica de vata si pansamente. Serbarile organizate la Buftea au facut din domeniu un loc remarcat de Regele Carol I, dar mai ales de printesa Maria care l-a indragit ca pe propria casa. In timpul primul razboi mondial, domeniul a constituit refugiul reginei Maria, a fost bombardat, apoi devastat de soldati si rechizitionat in 1917. La Buftea sunt semnate, ulterior, preliminariile pacii cu Germania si Austro-Ungaria. Dupa 1918 a urmat o perioada de refacere a domeniului. Domeniul de la Buftea, dupa decesul lui Barbu Stirbei a trecut in administrarea ginerelui sau, Serban Flondor pana in anul 1949, cand a fost nationalizat. Abia dupa zece ani palatul va fi restaurat. Cei ce iubesc istoria, arta, si care doresc sa paseasca pe urmele unei familii care a scris capitole insemnate in trecutul nostru, pe urmele Reginei Maria, pot vizita parcul, capela si palatul de la Buftea.

Ghetarul de la Scarisoara

Ghetarul de la Scarisoara a fost pentru prima data mentionat in lucrarile lui A. Schmidl, insa pestera va fi studiata in detaliu de catre Emil Racovita care va arata interesul stiintific deosebit al acesteia. A fost prima pestera din Romania declarata monument al naturii inca din 1938. Unicitatea acestei pesteri consta in blocul de gheata imens din mijlocul ei al carei volum se ridica la 75000 mc si care rezista acolo de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului constituie o suprafata orizontala de 3000 metri patrati si care formeaza de fapt prima incapere subterana, numita si Sala Mare. In latura opusa intrarii se afla cea de-a doua sala numita Biserica deoarece aici apar stalagmitele de gheata ce seamana cu niste lumanari aprinse. Rezistenta blocului de gheata in atatia ani se datoreaza unor mecanisme in aparenta simple. In ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol inchis in partea inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca un fel de capcana pentru aerul rece care s-a acumulat in toti acesti ani ducand la constituirea unui microclimat glaciar. Asadar, iata cum s-au pastrat intacte formatiunile de gheata! Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna cand acestea ajung la dezvoltarea lor maxima si confera o atmosfera de vis.

Pensiunea Molnar – Praid

Zilele trecute v-am prezentat beneficiile Salinei Praid. Nu am mentionat insa si posibilitatile de cazare din Praid deoarece am vrut sa tratez separat subiectul. Pentru ca pensiunea la care am stat noi chiar merita sa fie recomandata si promovata. Este vorba despre Pensiunea Molnar. Aflata pe o straduta linistita, pensiunea este inconjurata de cateva vile, iar in spatele acestora, la vreo 50 de metri se afla padurea. Pensiunea este la max. 500 metri de salina si 5 km de Sovata. Ca sa nu mai zic ca aveti parte de aer curat si niste peisaje spectaculoase… Pensiunea dispune de 2 camere cu bai proprii si o bucatarie si 1 apartament cu 2 camere, baie si bucatarie. Incalzire centrala si acces la internet. De fapt, in ceea ce priveste apartamentul, este impropriu spus cu 2 camere, deoarece pe langa acestea, mai are si un living, dar si un fel de sufragerie cu canapele, masa si tv. Camerele mari, frumoase, curate. Bucataria este complet utilata. In curte veti gasi un foisor la care puteti lua masa si diverse obiecte sculptate din lemn pentru copii – balansoar, leagan, masinute, dar si spatiu pentru gratar. Curtea destul de mare, spatiu pentru parcare si mai aveai loc si de un fotbal. In spatele curtii urmeaza o alta curte destinata animalelor. Au acolo capre, purcei, un calut si un ponei. Toti cei care sunt cazati la pensiune pot calari poneiul sau calutul, gratis. Pentru ceilalti este contra cost, la preturi rezonabile. Gazdele sunt extrem de amabile si ospitaliere. Ne-au povestit multe despre istoria locului, despre salina, traditiile locale, cat si despre delicioasele specialitati culinare. Pacat insa ca nu gatesc pentru turisti. Dar asta nu este un impediment, sunt destule localuri in Praid unde se poate manca. (restaurantul hotelului Alunis este doar un exemplu de mancat bine si ieftin). Preturile sunt mici, apartamentul costa doar 100 ron, asta insemnand 50 ron / camera pe noapte. Iar celelalte 2 camere, tot 50 ron / noapte. Rezervarile se pot face la telefon 0723.349.730

Vila Andrei – Eforie Sud

Probabil ca nu sunt singura care isi face planurile de concediu cu mult timp inainte pentru a avea acea siguranta ca vei avea un concediu fara incidente neplacute. Si, totusi, asta vara mi-am luat o teapa cu rezervarile care mi-au fost anulate fara a fi fost anuntata din timp… Intr-un final, dupa alte cautari asa pe ultima suta de metri, am gasit o vila in Eforie Sud care intrunea aproape toate conditiile pe care le-as fi vrut. Am plecat cu inima stransa sa nu fi facut o alegere proasta. Mai ales ca nu gasisem nicio parere despre ea. Si mare mi-a fost surpriza sa descopar ca, in realitate, vila arata mult mai bine decat in pozele gasite pe net. Vila Andrei din Eforie Sud este una dintre cele mai frumoase vile din statiune. Situata aproape de faleza (str. Dezrobirii nr.17), la 10 metri de cinematograful de vara, 100 metri de plaja si centrul statiunii, vila a fost construita in urma cu 3 ani. Ghirlande cu flori atarnate la fiecare balcon, camere spatioase, mobilier nou, tv si frigider in camera, apa calda non-stop. Curtea este imensa, intra lejer 10 masini. In spatele vilei exista o terasa acoperita, cu masute si scaune unde se poate lua masa. Tot aici a fost improvizata o bucatarie de vara, complet utilata, special pentru cei care vor sa-si gateasca. Bineinteles, nu lipseste nici gratarul. Proprietarii vilei sunt extrem de draguti si amabili, disponibili oricand sa te ajute cu orice ai nevoie. In holul vilei se pot lasa carucioarele si alte obiecte voluminoase (saltea, piscinuta, colace, bagaje etc). La parter exista si un fel de living dotat cu televizor si combina muzicala. Vila dispune de 10 camere duble si 2 apartamente, fiecare cu baie proprie, televizor si frigider. Se poate asigura si pat suplimentar, contra cost. In fiecare zi se face curat in camera. O parte din camere au vedere spre mare, o parte spre statiune si spre cinematograful de vara. Nu va mai zic ca seara tarziu vedeam franturi din filmele care rulau la cinema. Preturile sunt rezonabile, intre 80 ron si 240 ron camera/noapte in functie de perioada aleasa. Raportul calitate/pret este excelent. Singurul dezavantaj, nu are internet, insa poti “capta” retelele din imprejurimi prin wireless. Rezervarile se pot face la telefon 0723.762.155 (dna Tanase Gabriela Iulia) sau aici

Tara Dornelor

Vatra Dornei este una dintre cele mai frumoase statiuni balneoclimaterice din Romania. Denumita, pe buna dreptate, Perla Bucovinei, Vatra Dornei se afla la 112 km de Suceava si 42 km de Campulung Moldovenesc. Are o pozitie privilegiata in cadrul Tarii Dornelor, in inima Carpatilor Orientali. A fost atestata documentar la sfarsitul sec. XVI. Un orasel mic, insa deosebit de frumos. Si foarte curat. Am fost veri la rand aici si o singura data, iarna. Daca vreti sa va relaxati, va recomand sa va plimbati prin celebrul parc (50 hectare!), sa ascultati pasarelele care canta, boncanitul cerbilor, cocosul de mesteacan, sa dati nuci si alune veveritelor care apar de unde nici nu va asteptati, sa contemplati busturile sculptate ale marilor scriitori – Eminescu, Caragiale, Sadoveanu… Parcul, amplasat pe versantul drept al raului Dorna, urca in panta pana sub Dealu Negru si este o adevarata rezervatie dendrologica. Zona Dornelor imbie la drumetii de neuitat, la pescuit in raurile de munte, cules de plante medicinale si fructe de padure si pana la degustarea adevaratelor preparate traditionale de stana. Probabil ati observat ca numele Dorna a devenit o marca a multor produse de calitate: laptele Dorna, apa minerala Dorna, svaiterul de Dorna, esenta de muguri de brad Dorna etc. Dar Dorna nu inseamna doar atat. In centrul orasului avem cladirea primariei din care se inalta semet turnul cu ceas. In interiorul cladirii se tineau intalnirile marilor carturari ai vremii – Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga. La Vatra Dornei si-a facut casa Lucian Blaga, tot aici a locuit o vreme si Mihail Sadoveanu si, aproape o viata, Ion Luca Caragiale. Tot in Vatra Dornei a fost construita (in 1897) prima baza de tratament din Romania care a folosit namolul din turba, eficient in bolile aparatului locomotor si reumatismale. Seria cladirilor-monumente istorice continua cu Gara Castel (Vatra Dornei Bai), hotelul Traian care astazi este spital, Palatul National (sediul bibliotecii), posta, cladirea liceului-internat, cabana Runc, casa memoriala Lucian Blaga si cazinoul construit in 1898. Nu ratati nici Muzeul de Stiinte Naturale ce expune flora si fauna din zona Dornei si Muzeul Etnografic. Centrul Dornei se aseamana putin cu centrul istoric al Brasovului (bd. Republicii) prin curatenia desavarsita a strazilor, terasele impanzite de oameni si bunadispozitie, porumbei, copii care se joaca… Celebre sunt si izvoarele minerale – carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase, atermale – folosite ca remedii pentru bolile cardiovasculare, ale aparatului locomotor, sistemului nervos si boli ginecologice. Tot in Vatra Dornei, iubitorii de sporturi de iarna sunt asteptati pe partii. Daca urcati cu telescaunul pana sus, veti avea parte de un peisaj superb spre depresiunea Sarului, a Poienii si a Dornelor (diferenta de nivel este de 500 metri). Chiar in centrul orasului se afla doua partii, la baza carora se organizeaza in fiecare an Serbarile Zapezii. O alta este situata pe Dealul Negru. Un alt sport popular care se poate practica aici este rafting-ul pe Bistrita. Sau tiroliana in munti. Temperaturile medii anuale sunt in general scazute datorita pozitionarii in zona montana: 15 grade celsius vara si -6 iarna. In imprejurimi se afla statiuni cu izvoare minerale Dorna Candrenilor, Poiana Negri (peisaje absolut superbe aici), Saru Dornei, Poiana Stampei (rezervatie de turba), Ciocanesti (renumita pentru Festivalul de oua incondeiate si Festivalul pastravului); Cheia Zugrenilor (rezervatie geologica si floristica). Evenimente care se desfasoara anual in Vatra Dornei: Zilele Dornei, Serbarile zapezii, Flori pe Dorna. Posibilitatile de cazare sunt nenumarate. Va recomandam Pensiunea Ruby’nN, Pensiunea Adristel, Hotel Carol, Casa Bunicilor si Pensiunea Elena. In Vatra Dornei se ajunge ori cu trenul, via Gara Vatra Dornei Bai, pe liniile Bucuresti – Suceava – Vatra Dornei sau Cluj Napoca – Ilva Mica – Suceava, dar si cu auto pe DN17 de la Suceava, DN17A de la Radauti, DN18 de la Sighetu Marmatiei.

Mocanita

ute de turisti din Romania, dar mai ales din strainatate solicita plimbari cu Mocanita, celebrul trenulet cu aburi si funingine. Locomotivele, model “Resita”, au fost fabricate in anii ’50. Vagoanele pentru turisti pot fi vagoane terasa sau vagoane clasa. Mai exista si vagoane pentru materiale, platforme, in general pentru lemn. Atentie, orarul mocanitei nu este batut in cuie. Uneori drumul poate dura intre 6-14 ore si nu exista posibilitati de aprovizionare pe traseu. De aceea, este bine sa aveti provizii de mancare si bautura, dar si haine groase la voi intrucat este o zona de munte. Cele mai cunoscute mocanite sunt (desi nu toate functionale): Mocanita din Viseu de Sus Este denumita si Mocanita de pe Valea Vaserului, datorita peisajului de-o frumusete incredibila. Ai impresia ca intri intr-o lume de poveste, o lume uitata, fara nicio asezare omeneasca, doar padure si, poate, un taram locuit de animale salbatice. In stanga parau de munte, in dreapta stanca… Calea ferata forestiera ingusta din judetul Maramures merge din Viseu de Sus, pe Valea Vaserului, si pana in satul Comanu (aproape de granita cu Ucraina), iar drumul dureaza aproximativ 8 ore. A fost construita in 1932 si mai transporta lemne si acum. In urma inundatiilor catastrofale din 2008, calea de acces a fost distrusa, iar traseul a fost scurtat cu cativa kilometri. Programul Mocanitei de pe Valea Vaserului: Mai/Iunie/Septembrie/Octombrie: - joi, vineri si sambata pana la statia Faina (km 31) Plecarea din Viseu de Sus 08:30, retur aprox. 17:00 Iulie/August: - marti, joi si sambata pana la statia Faina (Km 31) Plecarea din Viseu de Sus 08:30, retur aprox. 17:00 - luni, miercuri, vineri pana la statia Novat (Km 12,5) Plecarea din Viseu de Sus 08:30, retur aprox. 12:00 Tarifele variaza in functie de locul opririi. Pentru Faina, dus – intors, 40 ron – adulti, 20 – copii, 30 – studenti. Copiii pana la 5 ani merg gratuit, iar pentru Novat, dus – intors, 25 ron – adulti, 15 – copii, 20 – studenti. Grupurile de turisti pot inchiria un tren special (aprox. 180 euro / 24 persoane). Mocanita din Moldovita Calea ferata ingusta a fost construita si data in folosinta in anul 1888. Initial, traseul avea aproape 24 km si a functionat pana in anul 1995. A fost repusa in functiune din 28 iunie 2009, datorita austriacului Georg Hocevar care a reconditionat actualul traseu. Circula in fiecare duminica pana in luna septembrie, cu plecare la orele 12 si 14. Traseul este scurt, iar plimbarile se fac cu un tren cu vagoane tras de o locomotiva construinta in anul 1917. Se pot face si comenzi speciale pentru curse suplimentare in timpul saptamanii. Presedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, sustine proiectul Mocanitei prin preluarea tronsonului de cale ferata Vama – Moldovita pe care altfel CFR l-ar fi desfiintat. O ruta foarte frumoasa, pitoreasca si o componenta turistica deosebita, dupa cum a descris-o chiar presedintele Consiliului Judetean. Mocanita de pe Valea Hartibaciului Calea ferata ingusta lega orasele Sibiu si Agnita. Proiectata in 1882, linia mocanitei a fost inaugurata abia dupa sase ani, cand a fost dat in functiune tronsonul Sighisoara. In 1910 a urmat traseul Agnita � Sibiu si Cornatel-Vurpar. In 1963 tronsonul Sighisoara � Agnita a fost inchis, iar in iunie 1997 a fost inchis si tronsonul Cornatel � Vurpar. Mocanita Covasna – Comandau Judetul Covasna detine un ansamblu tehnic unic pe plan mondial. Acest ansamblu este Planul Inclinat (construit in 1890), cladirile anexe si calea ferata ingusta de la Covasna – Comandau, folosite pana in 1999. Conform Mediafax, Mocanita de la Covasna-Comandau a fost repusa in functiune doar anul acesta si doar o zi, cu ocazia sarbatorii populare “Nedeia Mocaneasca”, insa din cauza degradarii sinei inguste, turistii au putut calatori doar jumatate de drum (aproximativ 1 km), pana la Planul Inclinat. Mocanita din Hunedoara Din pacate, Mocanita din Hunedoara nu mai exista. A fost dezmembrata bucata cu bucata si transformata in fier vechi. Ultima oara a circulat in� 2001. Calea ferata a fost construita de austrieci in 1860 si� inaugurata in 1900. Avea 16 km, iar traseul era de la Retisoara la Hunedoara. Acum a mai ramas doar un kilometru de cale ferata. Mocanita pleca din Gara Mica din oras, aflata langa Castelul Corvinilor si traversa primul pod in curba, unicat in tara (pod construit de Imperiul Austro-Ungar in 1900) si prin trei tunele. Mocanita din Apuseni In 1912 a fost construita calea ferata ingusta ce lega orasele Turda si Abrud. A fost scoasa din functiune in anul 1998. Autoritatile din judetul Alba au declarat mocanita drept monument istoric pentru a o putea salva de la topit. Insa de trei ani incoace, turistii care ajung in Alba, pot avea parte de o calatorie cu Mocanita pe traseul Abrud – Campeni. Fata de anul trecut, trenuletul este dotat acum si cu vagon restaurant. Mocanita de Mures Calea ferata ingusta ce avea traseul Targu Mures – Sovata, Lechinta Saseasca sau Mihesu de Campie a rezistat pana in 1989. Locomotiva a fost construita in Polonia in 1900, iar sinele in 1892 la Gyor si aduse in Romania in 1911. Consiliul Judetean trebuie sa o declare monument istoric pentru a o repune in functiune. Partea proasta este ca multe sine au cazut prada hotilor de fier vechi… Mai exista o cale ferata ingusta si pe ruta� Tg. Jiu si Tismana; una pe ruta Petrosani si Petrila; alta pe Valea Draganului. De fapt, cred ca mai toate vaile din munti detineau astfel de mocanite. Si mai toate au fost distruse. Pacat… Mocanitele romanesti sunt unice. Georg Hocevar, austriacul pasionat de mocanite, a infiintat Asociatia pentru pastrarea Liniilor Ferate Inguste din Romania. Datorita lui si a fabricii CFI Criscior, s-au restaurat si repus in functiune liniile de cale ferata ingusta Brad – Criscior, Moldovita, Abrud – Campeni.

Statiunea Muntele Baisorii

Daca doriti sa schiati si in alta parte decat la Predeal, Poaiana Brasov etc si daca doriti sa scapati de aglomeratie si preturi nejustificate, iata sfatul meu: De la Bucuresti la Cluj (9 ore) pe E81 prin Ramanicu Valcea, Sibiu, Turda. Apoi pe DJ 107 M pana la Baisoara si inca 10 km pana la statiune. Alta varianta este: trenul de la Bucuresti la Cluj, apoi microbuzele judetene. Calatoria este lunga si anevoioasa si poate fi presarata cu mici incidente neplacute iarna, dar veti vedea ca merita. Zona este una muntoasa, cu sate rare si case putine. Statiunea Baisoara (comuna Baisoara) este numita si �inima Apusenilor�, iar unii straini draguti (si indulgenti cu infrastructura noastra) o compara cu o mica Elvetie. Eu nu as spune chiar asa, spun doar ca dupa ce ajungi acolo, uiti si drumurile proaste, si orele petrecute la volan, si viscolul ce tocmai te-a prins pe un drum pustiu. Oamenii locului sunt foarte calzi si primitori, oameni cu alte valente culturale, oameni care nu vorbesc despre gripa porcina (A/H1N1), de criza financiara in care Romania a intrat sau nu, a iesit sau nu, oameni care stiu ca acolo cautam un loc in care cozonacii au gust, lemnele arse au miros, zapada are o alta culoare, iar sobele raspandesc o alta caldura decat cea de calorifer cu repartitor. Vorbeam de ski: Partia Slalom – 300.00 m – dif.nivel 30.00 m Partia Mare – 1,200.00 m – dif.nivel 250.00 m Partia Feleac – 765.00 m – dif.nivel 98.00 m (comuna Feleacu) Stau cam prost cu locurile de parcare, dar asta doar in week-end, atunci cand tot Clujul merge la Baisoara. Cei mai fericiti sunt parintii copiilor din Cluj, parinti ce-si pot lasa copiii in tabere de ski (exista tabere si in celelalte anotimpuri) la Muntele Baisorii. Daca va petreceti sarbatorile aici, in comuna Baisoara exista Biserica Ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Cazare: Pensiunea Nicoleta 3*, Muntele Baisorii (8 camere; Loc in camera dubla: 50 lei; Camera in regim single: 88 lei; Pat suplimentar: 28 lei) Sau Vila Baisoara, Hotel Alpin, Pensiunea Montana, Cabana Muntele Baisorii. La cativa km de statiune se poate vizita cetatea medievala Liteni (Castrum Leta), atestata documentar in sec. 14. Alte locuri ce merita vazute: Cheile Turzii, Cheile Runcului, pe valea Ocolisului, intre Lunca Larga si Runc; Cheile Posagii, pe valea Posegii si schitul Posaga; Manastirea Posaga, situata la iesirea din Cheile Posegii; Manastirea Baisoara, pe valea Ierta, pe soseaua ce urca din satul Baisoara spre Muntele Baisorii; Manastirea Lupsa, pe valea Ariesului, cu biserica de lemn, datand din sec. al 14 lea, Muzeul Etnografic Lupsa; Defileul Hasdatelor; Cheile Borzestilor, Defileul Ariesului de la Buru. Daca am reusit sa va trezesc interesul pentru aceasta minunata zona de agrement, dar incarcata de istorie, sfatul meu este sa pregatiti masina de iarna si sa porniti la drum.

Harghita Bai

Judetul Harghita este situat in partea centrala a Carpatilor Orientali, acolo unde lantul vulcanic Calimani-Harghita este despartit, prin depresiuni intramontane scaldate de apele Muresului si Oltului, de culmile impadurite ale Muntilor Giurgeu, Hasmas si Ciuc. Este o zona turistica foarte bogata si foarte primitoare: Baile Tusnad cu Lacul Sf. Ana, zona Miercurea Ciuc, Masivul Hasmasu Mare, zona Gheorghieni cu Lacul Rosu, Depresiunea Borsec, zona Toplita Calimani, zona celor doua Tarnave, Harghita Bai. Dintre aceste zone, astazi ne oprim la Harghita Bai, unde am fost de curand, in cautare de partii noi de ski (noi pentru mine). Acces auto: Pasul Vlahita de pe DN 13 A, pe DJ 138A la 7 km de la intersectie. In zona nu exista acces pe calea ferata. Harghita Bai, statiune balneara de renume, este situata la 21 km de Miercurea Ciuc; are o suprafata de 34 ha si se afla la o altitudine de 1350m. Frumusetea zonei consta in salbaticia in mijlocul careia este amplasata. Mai rar vezi aici doamne cu pantofi cu toc cui si posete de lac. In cura interna, apele de aici (izvoare feruginoase, bicarbonatate si doua mofete) sunt foarte benefice in afectiunile inimii, ale sistemului circulator. Dar pana sa ajungem sa ne tratam de boli la bai, haideti sa facem cateva coborari pe partiile statiunii. In zona gasim sapte partii: Miklos (200 m), nivel greu, nocturna Kosut (630 m), nivel greu Kosut 2 (800 m), nivel mediu Csipike (400 m), nivel mediu, nocturna Tofalvi (200 m), nivel usor Ozon (300 m), nivel usor, nocturna Kosut 3 (1000 m), nivel usor La toate partiile exista teleski. Din decembrie si pana in martie se poate schia pe aceste partii si nu numai; aici exista si o partie pentru snowboard cu 5 trambuline. Daca tot schiem, trebuie sa ne si cazam. Va recomand o pensiune pe care eu o plac foarte mult si la constructia careia am participat, ca sa zic asa (este o gluma, desigur). Ideea era ca am mers des in zona si am vazut-o in diferite stadii ale constructiei si am vorbit cu oamenii care o construiau; oameni primitori si gata sa-ti raspunda la orice dorinta. De ce va recomand intai si-ntai acesta pensiune? Pentru ca este foarte aproape de partie. Chiar faceam o gluma: copilul, direct din pijama poate ateriza pe partie fara niciun ajutor si fara sa ne solicite pe noi, parintii. Deci, ce sa mai lungesc mult vorba! Este vorba despre Pensiunea Piatra Bufnitei (locul ideal ptr orice schior) . Cabana este clasificata cu trei stele, are 14 camere (28 de locuri). Barul si restaurantul va asteapta cu preparate delicioase unguresti. Au si o terasa de pe care iti poti urmari copilul pe partie sau unde poti bea un ceai cald. Nu pot decat sa zic ca merita incercat, eu una fiind super incantata de pozitia cabanei si de ofertele ei. Vorbeam de oferte si iata una: la cazare peste 5 zile ofera o reducere de 20 % la cazare. Pentru informatii sunati la: 0747.299.721 Si inca ceva: ai toate sansele sa te intalnesti cu veveritele in zona. O alta pensiune la care am stat si mancat este Pensiunea Biro, trei margarete, 14 camere (54 locuri). Oameni primitori, buni gospodari si excelenti bucatari. Sunati la 0 746.737.832. Acestea sunt recomandarile mele � am fost, am vazut, mi-a placut. Alte locuri de cazare: Pensiunile Tofalvi, Uz Bence, Tirol, Bella Vita, Csiki, Mandala, Marton. Este un loc minunat in care sa va petreceti vacanta, mai ales acum, in decembrie, cand copilasii vor intra in vacanta de iarna, de pe 14 decembrie. Va fi o adevarata gura de aer intr-un peisaj superb…

Paltinis

Chiar daca sezonul de ski pare ca s-a terminat, Paltinis ramane o statiune montana buna de vizitat in orice anotimp. Este chiar prima statiune montana infiintata in Romania, in 1894.� Situata la cea mai mare altitudine din tara (1450 m) si in apropierea municipiului Sibiu, Paltinis permite accesul rapid al turistilor, indiferent de zona lor de resedinta. Insa statiunea nu este dedicata numai iubitorilor de sporturi de iarna. Puteti gasi aici o serie de alte obiective turistice: - Schitul de la Paltinis. Este situat la 1400 m altitudine, intr-un loc linistit si retras. Bisericuta este construita din lemn de brad in stilul bisericilor de lemn din Transilvania. Este tencuita in interior si acoperita cu picturi. - Casa Memoriala Constantin Noica. Paltinisul este si locul unde si-a trait ultimii ani din viata filosoful Constantin Noica cel care avea sa creeze Scoala filosofica de la Paltinis. - Rezervatia Iezerele Cindrelului

Magura Uroiului

Din mijlocul luncii Muresului, se-nalta o cusma de dac, lasata parca pe-o sparceana. Se vede de departe, pana sa intri in orasul Orastie, mergand spre Deva. Cusma de dac este Magura Uroiului, un corp vulcanic, un deal cu forma ciudata, rezervatie biologica, arheologica si geologica, monument al naturii; un loc ce greu se poate descrie in cuvinte. Aici se gasesc minerale rare, urme de locuinte umane din neolitic, multe specii de plante, dar si vipera cu corn. Exista teorii conform carora aici ar fi existat o cetate dacica sau un castru roman. Frumusetea locului te lasa mu pe tine turistul care cauti liniste, natura, inedit, istorie. Din varful Magurii Uroiului se vede Hunedoara, cu toate frumusetile ei, Retezatul si Poiana Ruscai. Ca sa ajungi aici, trebuie sa treci de Simeria, si sa te indrepti catre satul Uroi, de unde, la pas intins ajungi la Magura dupa o jumatate de ora. Legenda spune ca demult, in vremuri ce-si pierd originea in timp, au existat trei frumoase zane ce s-au luat la intrecere in construirea unor cetati. Una dintre ele a construit Cetatea Devei, alta cetatea Hunedoarei (Castelul Corvinilor), iar ultima, Minodora, a ales Magura Uroiului ca loc pentru cetatea ei. Se spune ca acesta frumoasa zana avea darul de a vorbi cu Dumnezeu, dar si cu Necuratul. Din aceasta pricina, feciorii nu aveau curajul sa o ceara de nevasta. De teama necuratului, la terminarea cetatii, Minodora a omis sa multumeasca Domnului pentru ajutor, si astfel, la scurt timp, cetatea a disparut. Mergeti sa vedeti frumusetile acestor locuri, si incercati sa ignorati, daca se poate, muntii de gunoaie adusi de la Timisoara. Pacat!!!!!

Bucuresti Gorj

De unde mi-a venit idea unui articol despre Gorj? Intr-un week-end, dorind sa iesim din Bucuresti, dar nu asa, doar la gratar, ne-am indreptat cu gandul catre Targu-Jiu (un bun prilej pentru copil sa vada opera lui Brancusi, despre care tocmai invatase la scoala). Dupa 200 si ceva de km am ajuns la Targul Jiu, centru cultural si turistic cu mare potential. Ajunsi aici, primul gand s-a indreptat catre Ansamblul Monumental �Calea Eroilor�, ce cuprinde �Masa Tacerii�, �Poarta Sarutului� si �Coloana Recunostintei fara sfarsit�. Orasul Tg Jiu ne primeste si ne-ndeamna sa-i cutreieram strazile curate, sa-I admiram arhitectura, sa vizitam Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, Gradina Publica ce dateaza din secolul XIX, bisericile Sf Apostoli si Sf Voievozi, Muzeul Judetean (de pe strada Geneva), Muzeul de Arta sau Teatrul Elvira Godeanu. De aici, la cativa km se afla Hobita, locul de unde a pornit in lume Constantin Brancusi si unde se afla Casa Memoriala a marelui artist; o casa cu doua odai in care acum gasim obiecte de mobilier si vestimentatie specifice locului si timpului in care a trait sculptorul, scrisori, documente, albume si carti. O alta Casa Memoriala este cea a lui Tudor Vladimirescu, casa aflata in satul Vladimir, comuna Vladimir, la 50 km de Tg Jiu. Si aici gasim doua camera incarcate de istorie, de trecutul celui care a condus Revolutia de la 1821, de trecutul nostru, de fapt. Si iata cum, un week end nu este de ajuns pentru a parcurge frumusetile acestor locuri. Pe intinsul judetului Gorj mai gasim minunate manastiri (Tismana, Lainici, Visina, Polovragi, Camaraseasca, Strimba si Crasna), schituri si biserici de lemn. La 40 de km de Tg Jiu se afla frumoasa Manastire Tismana, construita in anul 1378, despre care, de-a lungul timpului, multi au scris si multi s-au rugat. In judetul Gorj se gasesc cele mai multe biserici de lemn din Romania, dar si 2000 de pesteri (ex Pestera Muierilor). In apropierea orasului Tg Jiu se afla o cunoscuta statiune balneara, Sacelu, cautata pentru apele sale puternic mineralizate. Alte atuuri ale zonei: trasee turistice, posibilitatea practicarii alpinismului si escaladei, rafting-ului, canyioning-ului, montaine bike, offroad, scufundari, zborul cu parapanta, schiul. La 63 de km de Tg Jiu se afla statiunea Montana Rinca, ce dateaza din anul 1930, statiune iubita de schiori. Iata cum, si vara si iarna, judetul Gorj are ce oferi tuturor.

Adrenalina la maxim in Aventura Parc

Daca vrei sa ai parte de distractie si adrenalina din plin, daca vrei sa iesi din cotidian, iar mersul pe bicicleta, rolele, inotul si alte sporturi in aer liber nu te mai multumesc, iti recomandam sa vizitezi Aventura Parc. Aici vei avea de trecut nenumarate obstacole si vei depune efort, atat fizic, cat si mental. Obstacolele sunt strategic asezate, cu grade de dificultate, de la escalade in copaci, obstacole de sarit, urcat, ocolit si coborat, pana la tiroliana si piscina. Aventura Parc este dedicat atat celor mari, cat si celor mici. Parcul este situat la 18 kilometri de Bucuresti, in padurea Lucianca din comuna Butimanu, judetul Dambovita, pe DN1A. Aventura Parc si-a deschis portile la data de 14 iulie 2006, fiind primul parc de aventuri in natura din Romania care a propus escalada in copaci printre activitatile sportive desfasurate in padure. Asadar, aveti la dispozitie: - Trasee de escalada in copaci (2 pentru adulti si copii de peste 8 ani si 1 pentru copii) - Liana lui Tarzan - Minigolf - Petanque - Piscina - Parcurs rutier cu masinute cu pedale si trotinete - Parcurs de sanatate cu obstacole - Complex de joaca cu tobogan - Castele gonflabile - Vaporas cu nisip - Perete de escalada - Anvelopa rotitoare - Tir cu arcul (initiere) – introdus in 2010 - Ping-pong, badminton - Alte jocuri de societate la terasa Cel mai interesant mi s-a parut a fi traseul de escalada prin copaci. Te cateri in copaci, pasesti cu grija pe scarile din sfoara sau din busteni care se clatina, te tii bine de peretele din… sfoara sau traversezi cu tiroliana ascendenta si descendenta… Inainte de a pleca pe traseu, toti participantii urmeaza obligatoriu un instructaj in care invata sa utilizeze echipamentul de protectie. Parcul este deschis publicului – in functie de sezon si de conditiile meteo – vinerea (doar in luna august) de la ora 10.00 la 17.00, sambata si duminica, de la ora 10.00 la 17.30; in timpul saptamanii fiind inchiriat pentru evenimente ca teambuilding-uri sau petreceri. Pentru evenimente, rezervarile se fac cu cel putin 2 saptamani inainte. Copiii care doresc sa isi serbeze aici ziua de nastere, au la dispozitie mai multe idei: Aventurierii, Vanatorii de comori, Indienii, Murder Party, Petrecere medievala, Piscina Party. Pretul biletului de intrare variaza: copiii pana la 2 ani intra gratuit; copiii intre 2-4 ani platesc 25 RON; copiii, pensionarii si detinatorii de card ISIC platesc 35 RON; studentii si grupurile mai mari de 10 persoane, 40 RON; Adulti (de la 18 ani) 45 RON. Biletul de intrare permite accesul gratuit unei persoane la toate atractiile si facilitatile din parc pe durata unei zile intregi de program. Neparticiparea la nici o atractie din parc nu justifica rambursarea biletului de intrare. Consumatiile de pe terasa si obiectele de vanzare din magazin nu sunt incluse in biletul de intrare. Mai trebuie sa stiti ca accesul animalelor de companie este interzis in incinta parcului. Nu trebuie sa va faceti griji in privinta mancarii. Aventura Parc detine o terasa de unde puteti achizitiona la preturi modice sandvisuri, racoritoare, salate, cafea, bere. Echipa Aventura Parc tine cont in general de sugestiile vizitatorilor. Astfel, in acest an, a reusit: sa scada preturile pentru petreceri si pentru evenimentele de team building, sa mentina sistemul tarifar actual, sa construiasca un perete de escalada, sa deschida o zona de initiere la tirul cu arcul si sa propuna clatite si sucuri naturale la terasa. Asadar, daca aveti propuneri, nu ezitati sa le transmiteti, echipa fiind deschisa la discutii si colaborari. Pentru anul viitor, echipa Aventura Parc intentioneaza adaugarea unui perete de escalada si a unei zone cu diverse probe de corzi. Sper c-am reusit sa va starnesc interesul si sa va bucurati din plin de Aventura Parc!

Castelul Corvinestilor

Hunedoara. Peste 80.000 de oameni si-au clădit destinele pe valea Cernei, intr-un spatiu aparent contradictoriu prin prezența Combinatului Siderugic alaturata unui edificiu istoric si cultural incomparabil – Castelul Corvinestilor. Doi colosi antagonici care si-au pus pecetea asupra destinului hunedorenilor – unul vremelnic, cu picioarele de lut, simbol al epocii moderne, al dezvoltarii industriale si urbane, iar altul, aproape sufocat de constructiile din beton si metal, strajuit si astazi de turnurile impunatoare si seculare ale celui mai ravnit obiectiv turistic cu care oamenii locului se mandresc, emblema autentica a istoriei nationale – Castelul Corvinestilor. Doi colosi, inamici pasivi, bizari prin invecinare ochilor straini de aceste locuri si atat de cotidieni populatiei hunedorene. Am fi uitat indegraba forfota urbana o dată patrunsi in curtea exterioara a Castelului, insă numarul insemnat de autocare si autoturisme ingrămădite vorbesc de la sine despre atractivitatea turistica a acestui vestigiu istoric. Un edificiu vizitat si admirat nu doar de noi, romanii, ci si de turistii straini care pasesc cu stima si curiozitate in incinta Castelului, un reper important in rutele turistice ce ne traverseaza patria. Astfel, suntem indreptătiti a ne simti demni si mandrii in sufletele noastre de hunedoreni prin prisma convietuirii in umbra unuia dintre cele mai importante monumente gotice nationale. Inca de la o prima privire, masivitatea intregului edificiu, duritatea pietrei si mai ales maretia turnurilor care il strajuiesc trezesc senzatia de mic, minuscul, de vremelnicie si pieire in fata lui. Podul, care leaga curtea exterioara de intrarea propriu-zisa a castelului, pare o punte ce leaga prezentul de trecut. Astfel, o data ce am pasit pe el si ne-am indreptat spre impunătorul castel inconjurat de o prapastie de netrecut poti spune asemeni lui Dante “Lasati orice speranta, voi cei ce intrati aici”. Curiosii nu se pot abtine sa privească hăul ce se cască sub constructia de lemn si unde, Paraul Zlasti, elementul viu al acestui taram, sta marturie zidurilor de piatră care au invins secolele si istoria. Un domeniu atemporal ce inglobeaza in mod straniu trecutul si prezentul, un spatiu de poveste, aievea printre noi. De cum intram pe poarta cetatii ne izbeste racoarea prizioniera dintre zidurile groase, un usor iz de ars, de funigine, provenit din temnita de tortura – invecinata cu casa de bilete unde, contracost, ni se startul unei calatorii prin timp, la un pret modic pentru o istorie atat de bogata si de glorioasa. Aventura noastra incepe prin admirarea curtii interioare a castelului, inconjurata de ziduri inalte, bolte adanci, ferestre sapate precum niste adancituri in ziduri, arhitectura veche, trainica asupra careia patina timpului si-a lasat amprenta dandu-i o aura mistica si atractiva. Senzatia de vechi, de arhaic te impresoara pe nesimtite la tot pasul si se simte atat in aerul racoros al gigantului complex arhitectural cat si in comportamentul turistilor a caror atitudine cuviincioasa se tradeaza prin mersul sfios si tacut pe veacurile de istorie, pentru a nu trezi inaintasii. Linistea stranie a curtii interioare populata de o sumedenie de turisti meditativi sau dornici de a surprinde pe obiectiv crampeie de istorie, este arar intrerupta soapte reverberate in ecouri de catre zidurile inalte. Alegem la voia intamplarii un punct de pornire in incursiunea noastra – in prima incapere care se dezvaluie privirilor curioase ne capteaza atentia in locul insemnelor trecutului, un ecran 3D al carui imagini par a deveni aievea netinand seama de granita sticlei, alaturi de acesta un monitor ofera curiosilor informatii despre trecutul si insemnatatea Castelului – un fel de ghid electronic utilizabil intr-o maniera simplista, eficace, in mai multe limbi. Din dorinta de a cunoaste indegraba toate secretele incaperilor acestui castel, alegem, pe rand, sa urmam toate caile deschise publicului insa ramanem inmarmuriti in fata impunatoarelor scaune, jilturi din Sala Dietei, precum si a armurilor din Sala Cavalerilor. Aerul rece care iti inunda binefacator plamanii, linistea, lumina obscura, ferestrele stranii, structura somptuoasa, rafinamentul arhitectural – toate impresioneaza in egala masura privitorul si il impinge spre un exercitiu involutar al imaginatiei in care scaunele imparatesti nu sunt goale ci ocupate de cavaleri, printi si domnite imbracati in haine alese, masa incarcata de bucate regesti, o muzica medievala in surdina si multa forfota, multe voci, multa viata in fundal. O viata pe care o experimentam, o simtim pe alocuri doar pasind prin interioarele incarcate de istorie, atingand zidurile seculare si respirand aerul acestui edificiu al carei fundatie dateaza de mai bine de 6 veacuri. Ne urmam avantul curiozitatii si descoperim, rand pe rand, noi sali, noi spatii, noi incaperi, urcam si coboram trepte, unele din piatra, altele din lemn, amenintatoare prin verticalitatea lor, intortocheate si promitatoare. Unele incaperi au fost populate cu diversi comercianti de suveniruri care sa le aminteasca, ulterior, vizitatorilor de experienta acestui popas. Suveniruri mai mult sau mai putin inspirate, vederi, carti, talismane, vase de lut, ceramica si multe asemenea. Alte sali au devenit gazde pentru expozitii cu tematici diferite – unele dintre exponate reprezentand piese datând de secole – cufere, bucati de armura, accesorii estetice purtate de domnite cu veacuri in urma sau piese de mobilier. Intr-una dintre salile castelului poate fi admirata, spre exemplu, chiar si o expozitie cinegetica, trofeele suspendate pe peretii inalti ai castelului completand atmosfera impetuoasă a trecutului. Prezenta micilor comercianti de suveniruri precum si organizarea diverselor expozitii vin in intampinarea turistilor, dorindu-se a puncta, in modul acesta, atractivitatea si interesul manifestat fata de acest monument. Din aceasta perspectiva, Castelul Corvinestilor pare a se fi adaptat modernitatii, fiind inclus in multe proiecte culturale, oferind un cadru spectaculos si inedit pentru variate manifestari artistice. Faima internationala a Castelului Corvinestilor este certa – in acest cadru istoric au fost filmate pelicule cinematografice celebre, au fost organizate festivaluri, au avut loc proiectii de film, s-au organizat concerte si multe asemenea alte evenimente – Cetatea Hunedoarei devine, astfel, o tinta promitatoare pentru turismul romanesc precum si o “scena” remarcabila pentru multe evenimente recreationale, de arta si cultura. Vizita ne poarta, in cele din urma, spre fantana castelului, incarcata de legenda. Aceasta atrage ca un magnet privirile turistilor care-si manifesta fara ocolisuri surprinderea atunci cand, urcati pe grilajul de metal al fantanii, constata adancimea ametitoare si neasteptata a putului. In plus, in imediata apropiere a acestei renumite fantani se deschid alte doua perspective prapastioase – una mai mica, reprezentata de groapa ursilor, de pe fundul careia se catara pe ziduri tulpini incalcite de feriga si, dincolo de zid, imprejmuirile castelului, Paraul Zlasti, Dealul Sanpetru, orasul Hunedoara – toate asternute parca la picioarele semetei cetati. De pe acest zid se vad clar eforturile de restaurare intreprinse, schelele uriase din lemn inaltate de-a lungul zidurilor lasa in urma lor un colt, un varf de turn alb, promitator, elocvent pentru ceea ce va redeveni Castelul Corvinestilor. Alternanta dintre vechi si nou, dintre ceea ce a fost renovat si peretii neatinsi de tehnicile de restaurare moderne, continua transformare a castelului ne indeamna a-l redescoperi atat din curiozitatea de a afla ceva nou – poate o noua usa deschisa turistilor, un nou corp restaurant, – cat si din nevoia de a ne contura o imagine mai deslusita asupra propriei noastre istorii. Exista, insa, si o discrepanta intre pozitionarea anumitor usi, cum ar fi exemplul uneia din curtea ce adaposteste fantana – suspendata parca in aer, la un nivel superior, lipsit de acces. Faptul in sine ne determina sa ne inchipium existenta in trecut a unei terase, poate a unor trepte distruse in timp. Imaginatia turistilor e pusa astfel la incercare, fiecare nascocindu-si in minte fel si fel de structuri in stil baroc sau neogotic care sa fi constituit accesul spre astfel de deschideri deocamdata stranii prin pozitionarea lor. Dezamagitor este faptul ca, dupa explorarea propriu-zisa, constatam ca nu am avut acces spre multe incaperi, spre unele aripi ale cetatii, insa perspectiva posibilitatii de a patrunde in spatii neexplorate ale acesteia ne indeamna a considera Castelul Corvinestilor un reper turistic permanent captivant. Impresiile adunate in urma periplului prin “Cetatea Hunedoarei”, cum mai este numit castelul, sunt variate, puternice si contrastante. De departe, amprenta trecutului si-a spus cuvantul si asupra noastra, a turistilor – un sentiment grav, incarcat de respect vis-a-vis de trainicia edificiului ridicat de inaintasii nostrii ne poarta cu gandul la efemeritatea multor constructii moderne care nu isi au locul intr-un astfel de context istoric. Paraul Zlasti si Dealul Sanpetru isi imbina cu rost liniile, curbele si formele in jurul edificiului – in discrepanta cu acesta se contureaza, insa, peisajul urban si industrializat al Hunedoarei – niste forme fara fond in comparatie cu grandoarea trecutului. O parere de rau ne incearca privind inca o data curtea interioara a castelului, curbele semicirculare ale deschiderilor, frescele si fatadele, cheile de bolta, coloanele impozante. Rememoram in minte interioarele, experienta descoperirii trecutului si, parca, regretam ca nu am fi putut ramane peste noapte intre aceste ziduri care nu au apucat a-si spune toata povestea. Am fi dorit sa innoptam aici, am fi dorit ca incaperile goale sa fie mobilate si insufletite intocmai cum au fost in vremurile lor de glorie, sa ne odihnim in jilturile impresionante si sa adormim in paturi medievale langa semineul incarcat de jaratec. Poate ca aceste dorinte intime ale noastre, ale turistilor, vor fi candva valorificate de cei care carmuiesc turismul romanesc astfel incat sa nu altereze, sa nu tulbure atmosfera patrunzatoare a vremurilor apuse, dar care sa ii redea castelului viata si, implicit, o mai insemnata considerare. Hunedoreni fiind, ne vom mandri intotdeauna cu acest edificiu istoric, prezenta sa legitimandu-ne drept mostenitorii acestor meleaguri. Ce va rezeva viitorul pentru această oază de arhaic misterioasă, rătăcită în plină contemporaneitate ramane de vazut. Locul şi importanţa Castelului Corvinestilor între celelate monumente ale trecutului este, insa, bine recunoscut. Datoria noastra, in calitate de mostenitori legitimi ai acestei comori este a o pretui neocolid-o si vizitand-o ori de cate ori avem ocazia, Cetatea Hunedoarei scriindu-si si astazi istoria, prin ochii nostri.